pur si simplu

Archive for the ‘Gradina’ Category

Chelsea Flower Show 2011

In Anglia, Chelsea Flower Show, Chelsea Flower Show, Chelsea Flower Show 2011, Design, Designeri, Expozitii florale, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Gradini verticale, Mediu, plante, Potager, Stiluri de gradini on 01/06/2011 at 12:16

Sculpturi, apa, legume, fructe si multe, multe flori de camp: gradinile de Chelsea Flower Show din acest an au fost o combinatie dictata de vreme si de vremuri. Un aprilie arid a dat peste cap planurile designerilor si a umplut gradinile cu flori de vara iar pentru mine expozitia de gradini si flori de la Chelsea a devenit cu mult mai interesanta.

The M&G Garden - gradina proiectata de Bunny Guinness pentru Chelsea Flower Show 2011

The M&G Garden - o splendida interpretare a potager-ului gandita de Bunny Gunniess

Daca este adevarat ca ce apare in gradinile de la Chelsea anul acesta se regaseste in multe gradini din jurul lumii anul viitor eu abia astept anul viitor pentru ca pentru prima data florile de camp atat de usor de cultivat si atat de frumoase au fost puse de multi designeri inaintea variantelor cultivate, a hibrizilor meniti sa satisfaca ambitii si Read the rest of this entry »

Cu mainile murdare

In Gradina, gradina de legume, Gradini, plante on 27/01/2011 at 15:39

Nu mai simt durerea de spate cu care trebuie sa ma obisnuiesc sa traiesc. Este o coabitare care din cand in cand imi va aduce aminte ca intotdeauna trebuie platit un pret pentru placeri.

Gradinaritul nu este o indeletnicire delicata si usoara, cu cat il iubesti mai tare cu atat doare mai tare. Imi place sa sap. Daca cineva ar spune: "Incepi aici si termini dincolo si pentru asta iti dau lingurita asta", eu sunt gata. Voi sapa transee cu unghiile si voi sta aplecata ore intregi fara sa cedez durerii.

Zapada s-a asezat in calea fericirii mele

Zapada s-a asezat in calea fericirii mele

Cand sapi uiti de tine. Este o meditatie profunda asemeni celei in care cad femeile din India atunci cand toaca marunt ingredientele pentru mancare. Daca tocatul ingredientelor pentru mancare, ritmic, monoton, solitar, de al carui final esti surprins, este considerat in India meditatie, Read the rest of this entry »

Minunatele gradini ale englezilor fara pamant

In allotment, Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 19/01/2011 at 10:53

Pentru mine este foarte clar: omul nu este facut sa locuiasca la bloc. In indelungata evolutie a omenirii momentul de la aparitia orasele si pana acum nu reprezinta nici macar o clipire asa incat cred ca nu am avut vreme sa ne adaptam oraselor si regulilor lor nici de noi stiute. Cred ca suntem facuti sa traim aproape de pamant si nu la etaj, in comunitati mici si nu in vaste metropole inconjurati de oameni fara nume si fizionomie, inghititi de anonimat. Asa imi explic faptul ca atunci cand oamenii nu au un sat il inventeaza.

Un allotment aflat la periferia Londrei

Un allotment aflat la periferia Londrei

Ascunse in spatele lanturilor de case, la marginea liniilor de cale ferata sau chiar in centrul Londrei, uneori direct pe asfalt, rasar din ce in ce mai dese Read the rest of this entry »

Gradinarii de altadata

In Design, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 10/11/2010 at 15:30

Ce gradina vedeti cand inchideti ochii? Eu vad un potager mare, scaldat de soare, cu alei drepte de peitris marginind straturi late pline cu legume, fructe si flori frumos randuite, in linii drepte. Pamantul este negru si gras, iar pe fata lui se vede trecerea blanda a greblei. De jur imprejur este un gard viu, verde inchis, perfect tuns iar la poalele lui sunt plantati trandafiri de dulceata, musetel, salvie, marar, galbenele, un amestec parfumat si tamaduitor.

Constat ca nu mai mai intereseaza noul. Nu vreau o gradina care sa fie ultimul racnet in materie de design, minimalista, sclifostita si fara inima, vreau o gradina veche, o gradina asa cum nu mai exista: curata, ingrijita, cu inima, cu minte, cu suflet, dar mai ales cu trecut. Ma bantuie cartile despre gradinile si gradinarii de odinioara si sub influenta unei inexplicabile nostalgii vreau imposibilul.

Gradina va avea multe ierburi aromatice si plante medicinale

Gradina va avea multe ierburi aromatice si plante medicinale

Am o strangere de inima cand ma gandesc ca au existat oameni care si-au dedicat 60-70 de ani din viata pentru a face gradini pe care le-a inghitit pamantul, le-au inundat buruienile si le-au parasit oamenii. Nu a mai ramas nimic din splendorile pe care le-au gandit, modelat, trait oameni asa cum nu se mai nasc azi.

Toby Musgrave a adunat in minunata sa carte "The Head Gardeners - Forgotten Heroes of  Horticulture" povestiri despre gradinarii secolelor trecute.

Pot sa inteleg ca marile gradini ale trecutului au disparut infrante de timpuri, mode, razboaie sau prostie. Ce nu inteleg este unde au disparut gradinarii din cartea lui Musgrave?  Unde s-a rupt firul moralitatii, bunului simt si muncii de dragul muncii? Unde a disparut devotamentul, simtul datoriei, mandria pentru lucrul binefacut? Unde si cand s-a produs mutatia genetica?

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

Frumusetea ordonata si simpla a gradinilor de odinioara

In carte Musgave a documentat serios rolul esential pe care gradinarul in viata casei si a familie. Gradinarul raspundea de amenajarea gradinii de legume si flori, de cultivarea legumelor, fructelor si florilor pentru casa. Unii gradinari realizau si aranjamentele florale pentru casa, iar marile minti ale istorie gradinaritului au mai facut ceva pe deasupra: au obtinut noi hibrizi de legume, fructe si flori.

Oameni educati, inteligenti, priceputi, platiti foarte prost si majoritatea traind in conditii mizere, au facut acum cateva sute de ani minuni care si azi ni se par imposibile.

Voi planta frumoasa echinacea purpurea in aceasta gradina

Voi planta frumoasa echinacea purpurea in aceasta gradina

Intr-un articol din revista "The Gardeners' Chronicle" aparut in 1841 se spunea ca un gradinar si asistentul sau munceau o gradina de legume si fructe de 4.054 de metri patrati, aveau grija de 502 metri de pomi fructiferi ale caror coroane trebuiau sa fie frumos tunse si ale caror ramuri trebuiau sa imbrace peretii calzi de piatra ai gradinii de legume.

Cei doi mai aveau in grija 35 de metri patrati de vie, 1.200 de ghivece cu tot felul de plante si 1 hectar acoperit cu peluza si tufisuri decorative care trebuiau tunse cu precizie si stiinta.

Si toate astea in 1841 cand nu existau masini de tuns iarba, sisteme automate de stropit...

Doi oameni, prost platiti, prost hraniti, prost imbracati, care locuiau in conditii mai mult decat mizere, care munceau de luni pana sambata de la 6 dimineata la 6 seara cu numai o ora pauza pentru micul dejun si pranz. Atunci cand insa sezonul era in toi gradinarul isi incepea ziua la 4 dimineata. Iar in tot acest timp gradinarii astia faceau minuni.

Secretul gradinilor de altadata

Secretul gradinilor de altadata

In 1895 Thomas Owen, gradinarul domeniului regal de la Frogmore, a produs pe langa cantitati impresionante de mere, pere, capsuni, zmeura, coacaze etc, 1.815 kg de struguri, 6.240 de piersici,  2.640 de nectarine, 2.160 de caise, 400 de pepeni si 239 de ananasi.

In Marea Britanie unde clima nu permitea nici macar cultura strugurelui, unde si astazi piersicile, caisele, nectarinele, pepenii sunt fructe de import. Ca sa nu mai vorbim de ananas considerat de nobilii englezi ai secolelor XVIII si XIX cel mai fruct dintre toate fructele.

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Gradinarii trebuiau sa asigure legume, fructe si flori pentru casa tot anul

Si mai este in cartea lui Musgrave o o povestire incredibila. Intre 3 mai si 13 mai 1926 in Marea Britanie a fost greva generala. In aceste 10 zile posta a refuzat sa primeasca colete mari.

Gradinarii erau responsabili ca atunci cand cei in solda carora lucrau plecau undeva in tara, cu o zi inainte ca ei sa ajunga la destinatie, sa ajunga fructele si legumele din gradina lor.

Gradinarii trebuiau sa ambaleze cu grija fiecare fruct in parte, de cele mai multe ori totul era invelit in bumbac, apoi in hartie si in final in cutii de carton.

Insa in cele 10 zile gradinarul baronului Penrhyn nu a putut trimite rosiile pe care baronul le astepta intr-o singura cutie. Asa ca le-a trimis  una cate una. Le-a invelit in bumbac, le-a ambalat in cutii mici de carton si le-a expediat. Una cate una!

Gradina imi va da sansa sa compar soiuri noi cu soiuri vechi de legume si fructe

Gradina imi va da sansa sa compar soiuri noi cu soiuri vechi de legume si fructe

In 1857 Robert Fish scria in revista "The Cottage Gardener and Country Gentlemen": "the first duty of a gardener is to provide his employer's table with plenty of good-flavoured vegetables; the second importance is plenty of good fruit; and the third is an abundance of beautiful flowers to crown the whole."

Gradinarul de altadata nu era insa intimidat de toata aceasta lista. Incet, cu rabdare si munca cata sa ajuga si generatiilor de astazi, culegea munti de fructe, legume si flori. Va rog sa imi spuneti unde este gradinarul de altadata? Se mai nasc astfel de oameni sau este momentul sa abandonez orice speranta?

Gradina unui gradinar

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 21/10/2010 at 13:48

Primul lucru pe care il fac cand ajung acasa este sa ma descalt si sa imi lepad hainele. Spal ultimele urme ale zilei petrecute dincolo de sanctuarul meu si mai apoi ma invalui in tinuta care spune: esti la adapost.

Am o pereche de sosete roz flausate, moi si pufoase, o pereche de pantaloni de trening unde genunchii mei aluneca confortabili in cochiliile lasate de ei vreme de cativa ani si un tricou de bumbac cu maneci lungi care se incalzeste incet pe piele.

O gradina relaxata si confortabila

O gradina relaxata si confortabila

In acest cocon eu ma schimb in mine. Pantofii de strada si rochiile sau fustele imi sunt atat de straine, imi par ca o costumatie care nu ma reprezinta, care ma ascunde. In hainele mele de casa sunt eliberata de corsetul conventiilor de tot felul.

Daca as fi cinstita eu cu mine as merge pe strada in hainele astea care spun adevarul.

Cand am intrat pentru prima data in gradina lui David am fost surprinsa. Ma asteptam ca gradina unui gradinar sa fie un exemplu de design, snoaba, inregimentata si un pic distanta, straina. Am gasit insa un loc care spune despre David mai mult decat o poate face el. Gradina lui este coconul lui, pantalonii lui de trening cu genunchi luciosi si primitori.

Un colt dedicat legumelor, fructelor si ierburilor aromatice

Un colt dedicat legumelor, fructelor si ierburilor aromatice

David a lucrat pamantul de cand se stie. Este un barbat nu foarte inalt cu un piept larg de buldog si ochi albastrii blanzi care sclipesc de inteligenta, mereu cercetatori, uneori ironici.

David are aproape 80 de ani si fizicului unui barbat de 50, puternic si incapatanat cu miscari precise si articulatii flexibile.

Palmele lui sunt imense, aspre, iar degetele scurte si groase au  agilitatea pe care numai mainile unui  prestidigitator o pot avea. Deceniile de ales si cultivat minuscule seminte de flori si legume si-au pus amprenta asupra miscarilor sale. Degetele lui David au iscusinta picioarelor lui  Nureiev.

Sub cateva ferestre vechi David creste salata si varza si brocoli

Sub cateva ferestre vechi David creste salata si varza si brocoli

Imi place David si asa cum ma asteptam imi place gradina lui.

Gradina sa este plina de amintiri. La tot pasul ornamente de teracota si ciment primite de la copii si nepoti, fiecare marcand o aniversare, un Craciun. Toate florile si legumele din gradina s-au nascut din samanta cumparata sau stransa de David din gradinile altora sau din propria sa gradina.

In fiecare colt al gradinii sunt ornamente primite de la copii si nepoti

In fiecare colt al gradinii sunt ornamente primite de la copii si nepoti

Am multe in comun cu omul acesta cald si inteligent. Amandoi adoram dulciurile si cafeaua cu lapte pe care o taram dupa noi in gradina si din care sorbim in vreme ce plantam, transplantam si pigulim florile si legumele.

Amandurora ne plac florile plantate alaturi de legume si fructe si ragazul activ dimineata devreme inconjurati de plante.

Sub lavanda David pastreaza o intreaga colectie de ghivece

Sub lavanda David pastreaza o intreaga colectie de ghivece

Si eu si David suntem victimele rutinei, bolnavi de gradinarit, stim ce vrem si ca motanii ne marcam teritoriul. Noi o facem cu plante. Insa daca trecem pe undeva ne place sa se stie ca am fost pe acolo.

In urma lui David va ramane o gradina si pana cand am sa mor vorba lui masurata si privirea sa adanca vor ramane cu mine.

E pur si muove!

In floare, Flori, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 27/09/2010 at 12:57

Am primit in dar acest splendid trandafir si am vrut sa vad viata, miscarea din spatele splendidelor petale portocalii.

Este un proiect pe care de multa vreme voiam sa il pun in practica. Am citit undeva ca plantele sunt marii manipulatori ai planetei.

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Trandafirul Pat Austin este moale, parfumat si cald

Explicatia botanistului era simpla: priveste in gradina ta, cate din plantele de acolo au originea in regiunea, in tara sau chiar pe continentul unde te afli?

Rosiile vin din America de Sud ca si cartofii, daliile la fel, iar tutunul tot de acolo vine. Din Asia au fost adusi maci, trandafiri, rododendroni.

Cand vezi lucrurile de unde le vede botanistul iti pui intrebarea: ce este in spatele florii? Ce o anima? Si cum pot vedea asta?

Avand in fata ochilor imaginea florii miscandu-se, crescand, realizezi ca pana mai ieri ai avut o viziunea simplista asupra plantelor.

S-au facut studii care au aratat ca plantele reactioneaza la durere. La durerea lor, dar si mai interesant la durerea altora. Si atunci mai putem noi oare privi o floare cu aceiasi ochi?

Ce mi se pare cu adevarat fascinant privind imaginilea astea de foarte multe ori este miscarea, atat de dinamica insa impeceptibila pentru rabdarea noastra de fiinte obisnuite cu pastile rapide, hapuri care condenseaza informatia si evolutia, totul.

Poate ca asta este secretul plantelor si al succesului lor in cucerirea planetei: rabdarea.


YouTube Video JBIqrBPaaiA

Cu ceva vreme in urma Corina imi scria: Ieri mi-a murit cactusul si-am plans ca dupa mort. M-am trezit vorbindu-i , acum cand era prea tarziu si mi-a venit in minte poezia Gandacelul “degeaba plangi acum copile…”

Iar eu mi-am amintit ca in copilarie mama a pus in camera mea o violeta de Parma. Imi aduc aminte exact in ce ghiveci era, cum arata. La scurt timp dupa ce a ajuns in camera mea frunzele au inceput sa cada.

Aveam grija de ea dar pana cand nu i-am vorbit nu si-a reveni. Nu numai ca si-a revenit a facut primele flori. Splendide flori mici de un roz foarte pal, pudrate cu sclipici ca aripile fluturilor.

Cred ca plantele ne aud si mai cred ca ele raspund la neglijenta si durere, la tristetea noastra. Am omorat multe plante pana acum insa de fiecare data am cautat sa fac mai mult bine decat rau. Va imaginati cum ar fi fost sa le vad zvarcolindu-se de durere sau sa le aud tipand?

Dincolo de teorii - oricat de usor de crezut sau de nastrusnice - am certitudinea ca plantele reactioneaza la sentimente, la dragoste.

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Bobocul de Pat Austin - atat de departe de floarea matura

Cat despre frumoasa Pat Austin... Parfumul puternic de fructe coapte are darul sa te bantuie si de cand l-am primit, Pat a ajuns una dintre florile mele favorite. Este pur si simplu o floare spectaculoasa.

Pat Austin nu are rigiditatea trandafirilor pe care ii gasim prinsi in buchetele de mirese. El are mai degraba moliciunea si dulceata florilor de bujor. Pat Austin este un bujor ratacit in lumea trandafirilor.

Gradinar fara gradina

In Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/09/2010 at 13:41

Cred ca toti am inceput asa: cu un ghiveci. Eu am inceput cu un ghiveci de pamant vopsit in galben parca pictat de mana unui copil cu margarete: o bulina portocalie in mijloc si petale albe pe margine.

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

”A Garden Party to Make a Difference” - o roaba plina cu fragi

Ghiveciul era crapat, avea buza ciobita intr-un loc. Era capatat. A stat cativa ani de zile pe margine chiuvetei de la bucatarie - cel mai insorit loc. Am crescut in el patrunjel si cati ani am schimbat constant plantele semanand altele.

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

O veche fereastra transformata intr-o mica sera care va proteja plantele mai plapande peste iarna

Tundeam frunzele regulat si le puneam in salata si supa si mancare si nimic nu mirosea sau avea un gust atat de ca atunci cand puneam cateva frunze proaspete . Cand am plecat din garsoniera am luat cu mine ghiveciul ca pe un memento al primei mele gradini.

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Fasole fava si ierburi aromatice crescute in cutii de conserva

Cand am avut prima mea gradina eram deja gradinar pentru ca teama de a semana si ingriji o planta disparuse dupa ce ingrijisem patrunjelul din ghiveci.

Ma trezesc de multe ori scriind despre gradini vaste si realizez ca pot lasa impresia ca toate aceste sunt singurele posibilitati sau idealul atunci cand este pasionat de plante si gradini.

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Ghimbir crescut intr-un vechi fisier metalic

Gradina poate fi, si probabil de cele mai multe ori este, un ghiveci sau mai multe ghivece. Chiar avand o gradina nu am abandonat ghivecele si acum, in apropierea iernii, ele devin cu atat mai importante. Am avut tot anul si sper sa am o buna parte din toamna si poate chiar in iarna (depinde intotdeauna de iarna) salata si ierburi aromatice in ghivece.

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ierburi aromatice crescute in jumatati de sticle de plastic aranjate intr-un sistem de irigatie care foloseste apa scursa de pe acoperis

Ardeii iuti sunt in continuare pe pervaz copti si gata sa faca minuni in bucatarie si pentru ca vreau sa am busuioc in iarna asta pentru paste si pesto ghivecele sunt de saptamana trecuta in casa pe pervaz - este anotimpul in care descopar ca am prea putine ferestre.

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Butoaie de metal taiate in doua si pubele de gunoi in care cresc rosii, lavanda si fasole

Insa vizitand gradina Printului Charles si expozitia organizata pentru a incuraja reciclarea, am realizat ca nu am avut prea multa imaginatie in privinta felului in care am cultivat si cultiv legumele in ghivece. ”A Garden Party to Make a Difference” mi-a deschis ochii asupra unor infinite posibilitati de a creste legume si fructe fara sa am nevoie sa cumpar ghivece. Tot ce trebuie sa fac este sa nu arunc sticlele de plastic, conservele sau chiar mobila si cizme de cauciuc stricate.

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

O chiuveta metalica in care sunt crescute panselute si lavanda

Mesajul pe care Printul Charles a vrut sa il transmita imi pare atat de simplu si de bun simt in aceste vremuri in care orice banut conteaza incat nu vad de ce de acum incolo nu voi incerca sa il pun in aplicare.

Am pastrat primul meu ghiveci multa vreme pana cand intr-un moment de neatentie l-am spart.

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

O cada in care sunt crescute plante acvatice. Apa este atat de importanta in gradina de legume sau in cea de flori

Ce nu am pierdut odata cu cioburile este senzatie de fericire pe care mi-a adus-o atunci cand am vazut pentru prima oara  varfuri verzi itindu-se din pamant. Datorez ghiveciului cu margarete dragostea mea pentru gradinarit si gradini.

Printul Charles si gradinarul

In Anglia, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 22/09/2010 at 13:14

Toti gradinarii sunt la fel. Saptamana trecuta am descoperit ca cei princiari sunt tot atat de greu de oprit cand incep sa vorbesca despre gradina si mai ales despre problemele gradinii ca noi toti ceilalti gradinari. 

Vizitand gradina Printului Charles de la resedinta sa londoneza am vazut un singur om venit acolo cu treaba: gradinarul Printului Charles.

La marginea peluzei, special construita astfel incat sa formeze o panta in secolul al XVII-lea, gradinarul printului ajusta iarba proaspat tunsa cu o foarfeca lunga si grebla invizibilele capete de iarba care ar mai fi ramas ascunse in peria deasa si verde.     

Gradinarul Printului Charles

Gradinarul Printului Charles

Totul arata imaculat, iar exercitiului lui parea al unui nebun. M-am apropiat si mi-a zambit asa ca am indraznit sa ii spun foarte politicos ca totul arata minunat. Atat i-a trebuit!

"Ah, nu", imi zice, "totul trebuie sa fie perfect!" Nu avea sens sa intru intr-o discutia despre cat de realizabila este perfectiunea (abia il intalnisem si nu avea sens sa incep cu o veste proasta)  iar el nici macar nu mi-a lasat timp sa il consolez.

"Este tare greu aici, imi spune. Ai vazut gradina de legume?"

"Este atat de greu sa crestem ceva acolo. Umbra este atat de deasa si veveritele distrug tot ce gasesc. Mai sunt si o gramada de porumbei care au ciugulit rosiile. Cum se inrosea una, cum o inhatau."

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Peluza cu a sa bordura invizibila de otel, verde si perfect tunsa

Barbat de vreo 40-45 de ani cu ochi limpezi foarte albastri, era gata sa imi detalieze toate necazurile pe care le avea cu o sinceritate pe care numai gradinarii o au.

"Stii, imi spune, am cerut primariei sa aprobe sa taiam cativa copaci ca sa avem un pic de soare pentru legume, insa astia de la primarie nici macar nu vor sa auda de asa ceva."

Asta nici nu ma mira. Unele dintre exemplarele de la  Clarence House au venerabile varste si sunt protejate. Spre exemplu, in gradina exista doi platani care au peste 180 de ani. Este insa atat de imbucurator cand o primarie poate sa spune nu unui Print. 

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina de legume a Printului este o adevarata provocare pentru gradinarul sau

Gradina Printului are insa si alte neajunsuri. Dincolo de gardurile de caramida care o inconjoara este marele bulevard The Mall intens circulat zi si noapte. Nici o bariera nu poate reduce zgomotul constant al motoarelor.

In plus, din loc, in loc, gradina are numai o pojghita de sol pentru ca pe sub ea exista, ca in majoritatea capitalelor civilizate ale lumii, parcari subterane.

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

Salata, fasole, ierburi aromatice, toate amenintate de veverite si tinute departe de soare de umbra copacilor desi

L-am intrebat pe gradinar ce face in conditiile astea? Ce merge si ce nu?

"Trebuie sa cultivam rosiile in ghivece. Le punem pe langa fatada cladirii acolo unde bate soarele si, imi zice un suras fermecator insa amar, unde le ciugulesc porumbeii. Dar gradina, asa cum este ea produce fasole - acum suntem la a treia recolta din anul asta, salata, spanac, varza si ceva mazare."

"Toate legumele sunt destinate bucatariei si sunt mancate de printul, familia sa si diversii lor invitati. Si tot ce vezi aici este crescut prin metode biologice asa ca protejam legumele de veverite acoperind cu plasa de sarma straturile, folosim insecticite pe baza de usturoi si plivim buruienilor sau le distrugem cu ajutorul tortelor, niciodata cu ierbicide."

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Vechea fantana arteziana din care tasnesc acum numai plante cu flori albastre

Printul nu risipeste nici apa. Vechea fantana arteziana este acum plantata cu flori albastre care imita apa saltand vesela in jgheaburile rotunde de piatra.

Conversatia mea cu gradinarul a atras si alti vizitatori. Doua doamne au intervenit cerand numele soiurilor de morcovi si de fasole cultivati in gradina de legume. 

"Morcovii sunt soiul Flyaway", le-a raspuns gradinarul. "Iar fasolea cultivata este si englezeasca, ce foarte inalta si crescuta pe aracii inalti de 2 metri, si frantuzeasca, ceva mai mica si mai rara."

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

Masivele ghivece de plumb in mijlocul carora troneaza magnolii cu frunze lucioase

"Printul Charles este un gradinar adevarat", a mai apucat sa imi spuna cu mandrie gradinarul de la Clarence House asaltat acum de tot mai multi vizitatori.

"Atunci cand are vreme poate fi gasit in genunchi in gradina curatand buruieni sau plantand."

Printul este binecunoscut pentru pasiunea sa pentru gradinarit. Se stie deasemenea ca in gradinile sale face compost, nu foloseste niciodata chimicale si cultiva multe dintre soiurile de legume, fructe si flori pe cale de disparitie pentru a le pastra pentru generatiile viitoare. 

A fost un privilegiu sa pot vizita gradina Printului cu ale sale straturi de flori si alei vechi de secole.

Chiar daca gradina imi va ramane mereu straina ca un urias parc la care nici un gradinar de rand si in toate mintile nu poate aspira, conversatia cu gradinarul Printului mi-a confirmat ca in gradina, printii, amatorii si  profesionistii se confruntam cu aceleasi probleme.

In gradina Printului Charles de la Clarence House

In Anglia, floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 19/09/2010 at 13:20

Cum mergi pe vastul bulevard The Mall catre palatul Buckingham venind dinspre Admiralty Arch, in partea stanga ai mereu cel mai vechi parc regal din Londra, St. James's Park, iar in dreapta se desfasoara solemn un sir lung de cladiri somptuoase.

Multe dintre fatadele acestor resedinte raman ascunse in spatele unor porti inalte, a copacilor desi si a zidurilor care le inconjoara.

Vulgul are rareori acces dincolo de portile de fier. Pana astazi insa una dintre resedintele cele mai bine ferite de ochii publicului, locuinta printului Charles si a familiei sale, si-a deschis portile.

Poarta larg deschisa a resedintei de la Londra a printului Charles si publicul avantandu-se inauntru

Poarta larg deschisa a resedintei de la Londra a printului Charles si publicul avantandu-se inauntru

Am intrat pe poarta de metal vopsita in negru lucios, acum larg deschisa si am descoperit dincolo de ea gradina, un adevarat parc intins pe un pic peste 2.000 de metri patrati. Printul Charles a decis sa lase publicul sa viziteze gradina sa in scop caritabil. Evenimentul, despre care am sa scriu cu alta ocazie, s-a numit "A Garden Party to Make a Difference" si a avut un mesaj ecologic. 

Dar sa ne intoarcem acum la gradina.

Marginile impecabilei peluze sunt ferite de picioarele vizitatorilor prin plasarea de-a lungul lor a unor funii de catifea albastra prinse de stalpi argintii de metal. In dreapta intrarii, dincolo de barierele catifelate, peluza este decorata cu un bust de bronz al bunicii Printului Charles inaltat pe un soclu de piatra.

Pentru ca si acest colt este umbrit, ca de altfel cea mai mare parte a gradinii, plantele pe care le intalnesti la tot pasul sunt alese cu grija asa incat sa beneficieze de umbra racoroasa, iar in startul de flori de sub bustul de bronz sunt plantate multe varietati de crini de toamna cu frunzele lor foarte decorative trecand de la alb-galbui la verde-albastrui.  

Bustul iesind din stratul cu flori si frunze aflat in imediata apropierea intrarii in partea dreapta

Bustul iesind din stratul cu flori si frunze aflat in imediata apropierea intrarii in partea dreapta

In partea stanga este un mic luminis si aici, profitand de soare, este o mini-gradina in clasicul stil parterre conceputa de Printul Charles in memoria vechiului locatar al resedintei: bunica sa, Queen Mum, care a murit in 2002. De altfel intreaga gradina este acum dedicata memoriei ei.

In 2004 Printul Charles a ales acest loc, chiar in fata intrarii principale in resedinta, pentru a amenaja mica oaza plina cu lavanda "Imperial Gem" langa care este plantata splendida salvie "Rhea" de un albastru luminos si un trandafir cu petale catifelate si intunecate numit "The Prince".

Gradina dedicata de Printul Charles bunicii sale si proiectat de Dr. Khaled Azzam

Gradina dedicata de Printul Charles bunicii sale si proiectat de Dr. Khaled Azzam

Trandafirul are un parfum puternic si a fost creat in 1990 de renumitul creator de trandafiri britanic David Austin. Floarea este de un rosu-violet inchis, culoare unica intre roze, atat de inchisa incat bobocii par aproape negri.

Aceste straturi pline pana la refuz cu lavanda, salvie si trandafiri sunt inconjurate de tufe de buxus tunse cu grija. In centrul lor, la fel de perfect tunsi stau splendizi stejari de stanca (Quercus ilex).

Dalele de piatra care taie mini-gradina sunt asezate pe un strat gros de nisip si nu pe ciment pentru a permite cimbrului sa creasca printre bucatile patrate de piatra cenusie. Acesta este unul dintre primele semne ca acesta gradina nu este ca oricare alta gradina regala. Gradina Printului Charles este certificata inca din 2004 ca fiind biologica iar intregul fel in care este conceputa si intretinuta tine cont de reguli stricte.   

Trandafirul "The Prince" la picioarele caruia vara este plantata salvia “Rhea” iar iarna panselute albastre

Trandafirul "The Prince" la picioarele caruia vara este plantata salvia “Rhea” iar iarna panselute albastre

Tot in apropierea intrarii principale in Clarence House sunt doua banci din fonta vopsite in albastru pal, plasate asa incat cel ce se aseaza pe ele sa se bucure de mirosul lavandei si de cel al trandafirilor. La vederea bancilor simti ca cineva locuieste acolo.

Se spune ca Regina Mama, care a locuit aici din 1953 pana cand a murit in 2002, obisnuia sa aiba invitati la pranz in gradina aceasta pe care o numea “salon vert”. Si se mai spune ca personalul obisnuia sa mute mesele in gradina si afara de mai multe ori in decursul unei zile dupa cum dicta capricioasa vreme londoneza.

Printul Charles continua aceasta traditie de a lua masa impreuna cu familia sa sau cu diversi invitati in gradina in lunile de vara pe care le petrece in aceasta resedinta.

Banca atat de ornata si elaborata aflata in apropierea intrarii principale in Clarence House

Banca atat de ornata si elaborata aflata in apropierea intrarii principale in Clarence House

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra. De-a lungul fatadei insorite a resedintei sunt multe ghivece uriase din plumb in care sunt magnolii si muscate curgatoare de un rosu inchis. Magnolia cu ale sale frunze lucioase pare un leit-motiv in gradina de la Clarence House.

Gradina Printului gazduieste din cand in cand personalitati ale vietii culturale, religioase si politice din lumea larga. Cand a vizitat gradina de la Clarence House in 2008, Dalai Lama a tinut sa isi puna amprenta asupra ei plantand o magnolie "Spectrum" in mijlocul impecabilei peluze.

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra

In centrul straturilor de flori din fata intrarii principale in Clarence House se afla un ceas solar de fonta montat pe un soclu de piatra

Printul Charles a reamenajat intreaga gradina cand resedinta a devenit a sa dupa moarte bunicii sale. Insa, asa cum a spus in cateva randuri, nu a vrut sa altereze tot ceea ce a gasit acolo, nu a vrut sa piarda spiritul gradinii care exista aici inca din anii 1660, din vremea regelui Charles al II-lea.

Gradina imbina exigenta de a pastra intacte semnele istoriei si tot ceea ce a fost construit in secolele trecute cu cea a unei vieti moderne in care risipa de apa nu este tolerata, iar gradina cu legume este o necesitate. Insa despre restul minunatei gradini data viitoare.

Invidie

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 14/09/2010 at 10:58

Sunt un om plin de pacate. Stiu care sunt unele dintre ele, pe altele le banuiesc iar la restul prefer ca nici macar sa nu ma gandesc.

Invidia credeam insa ca nu este unul dintre ele. Pana saptamana trecuta am crezut ca acest pacat mi-a ramas strain.

Dar, nu! Am reusit sa adaug si invidia la lunga lista a lucrurilor pe care mi le reprosez, care nu ma lasa sa dorm noaptea, care ma fac sa ma simt mica si murdara. 

Bobocul de lamaie cu varful alb si inocent alunecand usor intr-un mov indraznet

Bobocul de lamaie cu varful alb si inocent alunecand usor intr-un mov indraznet

Subiectul invidiei mele este un lamai. Inalt, cu fructe si flori, un lamai frumos si inocent. Un lamai pe care mi-l doresc.

Lamaiul este un copac miraculos: langa boboci, flori, fructe minuscule verzi,  atarna, ca globurile de Craciun, lamai mari si zemoase gata de cules.

Lamaiul este un copac fara varsta pentru ca toate varstele sunt acolo pe crengile sale.

Spectaculoasa floare de lamai cu petalele sale rasucite si cerate

Spectaculoasa floare de lamai cu petalele sale rasucite si cerate

Invidiez stapanul lamaiului, dar mai inainte de toate invidiez lamaiul.

Lamaiul are, indiferent de varsta, trecutul si prezentul la un loc, impacate pe crengi. Si asta este marea mea problema: nu pot impaca trecutul cu prezentul meu.

Spre deosebire de zveltul lamai eu nu pot pastra nimic din trecut, nu pot sa il las sa imi domine gandurile si viata pentru ca daca nu uit trecutul, daca nu il neg, daca nu il anulez, sunt sigura ca nu voi avea nici un viitor.  

Minusculele fructe isi fac aparitia indraznete la capatul ramurilor

Minusculele fructe isi fac aparitia indraznete la capatul ramurilor

Lamaiul pune mugurii alaturi de fructele mature fara nici o problema.

Contrastul asta nu poate exista in mine. Tot ce a fost pana acum, in ultimii ani, este mor iar eu o iau de la capat.

Nu este prima oara si mai tragic este ca sunt sigura ca nu va fi nici ultima.  

Lamaile prin contur si culoare, un verde acru care iti strapezeste dintii si iti fura privirea

Lamaile prin contur si culoare, un verde acru care iti strapezeste dintii si iti fura privirea

O iau de la cap mereu, si mereu din alt punct si totusi din acelasi loc, incapabila sa progresez.

De fapt sunt sigura ca sunt intr-un regres permanent. 

Sunt ca o sageata pentru care tinta se muta mereu, perfid, fara mila.

Lucioasa lamaia curbeaza ramurile sub greutatea ei, galbena si grea de sucuri, parfumata

Lucioasa lamaia curbeaza ramurile sub greutatea ei, galbena si grea de sucuri, parfumata

Si mai este un motiv pentru care invidiez lamaiul: oricand va vrea se va putea uita in oglinda fara sa tresara.

Totul va fi acolo aproape neschimbat, familiar, fara transformari majore.

In cazul lui chiar daca sanii se apleaca usor catre pamant, cedand gravitatie, ochii raman limpezi si ageri, chiar daca cearcanele si ridurile de sub ochi se adancesc, macar pielea mainilor ramane elastica si nepatata.

Flori, fructe si frunze, lamaiul este copacul perfect pe care il doresc atat

Flori, fructe si frunze, lamaiul este copacul perfect pe care il doresc atat

Invidiez lamaiul pentru ca poate sa isi pastreze si sa priveasca in fata trecutul.

Deplang lamaiul pentru ca niciodata nu va putea uita trecutul.

Este pretul pe care el il plateste prefectiunii sale, iar eu imperfectiunii mele.

Livada mea si o oda domesticitatii

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante on 09/09/2010 at 13:14

Iubesc toamna. Cred ca sunt predestinata sa iubesc ploaia si aerul rece, dar mai ales torta incandescenta a frunzele zgomotoase sub picioare.

In livada mea este aproape final de sezon. Coacazele, zmeura de vara si cea de toamna si ciresele s-au terminat demult. Am cules tot ce puteam culege, si chiar daca imi pare rau si de o boaba de cireasa ramasa pe crengi, borcanele de camara imi aduc un zambet pe buze si imi confirma ca nu am motive de nemultumire.

Delicioasele prune Victoria

Delicioasele prune Victoria

Au mai ramas de cules merele. Prunele s-au terminat si ele si sunt tare mandra ca plapanzii pomisori pe care i-am plantat eu au dat pentru prima data rod anul acesta. 

Prunele Victoria au fost destul de mici. De fapt toate fructe au fost anul acesta mai mici decat de obicei.

Chiar daca seceta le-a facut mici tot ea a intensificat parfumul si a concentrat zaharul in pulpa dulce-acrisoara a prunelor. 

Nu am avut suficiente prune Victoria sa fac gem sau macar galuste. Le-am mancat direct din copac, incalzite de soare si scuipand samburii in iarba asa cum faceam cand eram mica.

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Coacazele negre au ajuns un delicios gem, perfect pentru micul dejun sau transparente clatite

Am insa in camara dulceata de cirese albe, Napoleon si negre, dulceata de Mirabelle de Nancy, compoturi de cirese si gem de coacaze.

Zilele acestea fac si compot de pere care imi mai alina putin dorul de mirosul de fructe zemoase clocotind in zahar.

Gasesc in conservele de iarna o exprimare deplina a domesticitatii mele. In inima mea vreau ca universul meu sa se restranga, vreau sa ajung sa traiesc numai pentru gradina si bucataria mea, sunt ametita si ma simt hartuita de atatea optiuni. Vreau ca lucrurile sa fie brutal simplificate. Este ceva in mine care ma indeamna sa traiesc asemeni femeilor din secolul nu demult trecut.

Feminismul a distrus sansa mea de a avea scuza perfecta: stau acasa pentru ca asa spune cutuma timpurilor in care traiesc. Feminismul mi-a rapit sansa de a implini vocatia mea de casnica.  

O parte din recolta de cirese albe

O parte din recolta de cirese albe

Ce as face daca as putea sa fiu casnica? In camara mea ar fi sute de borcane cu bunatati: dulceata de nuci verzi si de caise intregi cu samburele inlocuit de un miez dulce de nuca, dulceata de smochine intregi, insorita dulceata de pepene galben.

As face in fiecare zi paine si in fiecare saptamana as face branza din laptele muls de la vacuta mea pe care trebuie neaparat sa o cheme Margareta.

In fiecare sfarsit de saptamana ar face somptuoase prajituri. Toate pastele ar fi facute in casa din oua cu galbensul de chihlimbar de la propriile mele gaini. As sti fiecare gaina dupa nume si fiecare floare dupa samanta.

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Bolborosind pe foc delicioasa dulceata de cirese negre

Dar sa nu ne lasam cuprinsi de melancolii sau nostalgii inutile inspirate de  trecerea verii sau de imposibilitatea de a gusta vreodata deliciile domesticitatii.

Imi vin mereu in minte versurile acidei Dorothy Parker cand ma simt tentata de irationale nostalgii ca acestea: “Razors pain you,/ Rivers are damp,/ Acids stain you,/ And drugs cause cramp./ Guns aren’t lawful,/ Nooses give,/ Gas smells awful./You might as well live.”

Asadar "I might as well live" chiar si fara cirese si coacaze, si caldura soarelui, si gaini, si Margareta, si suficient timp sa fac dulceata cat sa imbolnavesc de diabet o tara intreaga.

Oricat de delicioasa ar fi melancolia de la inceputul toamnei nu am vreme sa ma las purtata de ea.

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Multe pere anul acesta insa din pricina secetei mult mai mici

Chiar daca livada mea merge acum la culcare, obosita dupa luni intregi de munca fara oprire, eu ma pregatesc sa o curat de uscaturi, sa ii retez crengile crescute alandala, sa o pregatesc pentru un nou an. 

Pe langa livada am gradina de legume care cere rastit sa fie culeasa si cea de flori unde trebuie plantate narcise, allium si lalele, tunsi trandafirii, curatate florile ofilite si stranse semintele acum gata coapte in minuscule castaniete zgomotoase.

In plus imi ramane bucatica de pamant pe care voi incepe sa construiesc noua gradina. Voi avea o toamna plina, grea si asta ma face tare fericita.

Finding beauty in unexpected places

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 06/09/2010 at 14:08

Petrecand noaptea pe soselele care leaga Londra de Paris am trait un moment in care totul mi s-a parut ireal. Nu stiu daca era linistea, atmosfera calda si aerul inchis din masina, noapte de o parte si de alta a parbrizului sau liniile neintrerupte ale autostrazii, curgand obsesiv si fara sfarsit unele din altele.

Cand timid cerul a inceput sa capete contur si culoare, am realizat ca atmosfera de film noir era numai in mintea mea. Era oboseala, nimic altceva, si semnul ca era vremea sa ma opresc. O cafea si un croissant au puterea sa restabileasca echilibrul. Mintea care a cam umblat cu sorcova in ultimele ore va fi invigorata de aroma cafelei, de cofeina si de zahar.    

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Apa taiata de un pod pe sub care se strecoara guralivele rate

Insa am realizat ca sunetul si aerul rece erau tot ce imi lipsea. Cand am pasit afara din masina cu picioarele amortite si obrajii calzi aerul rece de inceput de toamna m-a izbit. M-am simtit vie si treaza.

O desteptare brutala fara luxul rasfatului intre asternuturi calde. Lumina zilei si sunetele stridente ale parcarii pline, oamenii chemandu-se veseli si masinile trecand in viteza pe autostrada pe care ce tocmai o parasisem.

Am cumparat de la vanzatoarea cu ochii inca umflati de somn o cafea si un croissant fierbinte, cu coaja bronzata si crocanta, si, incalzindu-mi mainile pe paharul de hartie, am descoperit in spatele vanzatoarei, prin geamul pe care juca lumina, o oaza.

Am pornit intr-acolo. 

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia primelor raze ale soarelui

In bataia timida a soarelui, apa si podul de lemn care plutea deasupra ei, pareau ireale ca in filmele in care imaginea este acoperita cu strat subtire de fum pentru a sugera visul. In jurul meu ceata diminetii plutea inca, insa oaza cu rate si flori roz capata incet contur si claritate.

Cu fiecare inghititura de cafea totul devenea mai limpede si mai vesel.

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Plantele de pe marginea apei in nuante de mov si roz

Rasaritul roz al soarelui se reflecta in florile nemiscate, in iarba de care se agatau picaturile de roua si in luciul tremurand al apei. Pe apa alunecau lin galagioase rate. Ratele care pana mai acum parusera indecent de vesele imi tineau companie iar vocile lor stridente nu imi suparau auzul atat de obisnuit cu linistea noptii.

Apa si ratele si florile, podul atat de ireal si totusi atat de concret, au facut din micul meu dejun un adevarat rasfat. 

Oglinda lacului reflecta cerul

Oglinda lacului reflecta cerul

Lady C.C.Vyvyan a spus candva: "As one grows older one should grow more expert at finding beauty in unexpected places, in deserts and even in towns, in ordinary human faces and among wild weeds." 

Nu stiu daca este varsta sau pur si simplu dorinta de a gasi ceva frumos in banalul si rutina unei calatorii lungi pe autostrada. Indiferent care este cauza cred ca frumusetea este acolo unde gasesti tihna, timpul si dispozitia sa o descoperi.

Daca am reusit sa raman cu ceva din lunga calatorie, am ramas cu o senzatia de bucurie imposibil de explicat. Am plecat din parcarea inconjurata de apa si flori cu un zambet tamp pe buze de care nu m-am despartit decat cateva ore mai tarziu cand am patruns in somnoroasa metropola.

La vie en rose

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 31/08/2010 at 13:08

Feminine si luminoase gradinile dominate de roz sunt delicate, romantice si misterioase. Exista ceva fragil in culoarea asta inocenta care aminteste de obraji fragezi si pufosi de bebelus sau de budoare secrete si parfumate.

Gradinile dominate de roz sunt foarte populare, poate cele mai populare gradini. Poate pentru ca trandafirii roz sunt atat de seducatori, poate pentru ca rozul este atat de usor de gasit in natura, poate pentru ca pur si simplu gradinile cu flori roz sunt intotdeauna vesele.

Fata blanda si delicata a unui trandafir roz

Fata blanda si delicata a unui trandafir roz

Gradinile roz nu inseamna monotonie si lipsa de imaginatie. Rozul nu este o singura culoare el are multe nuante de la aprinsul si indraznetul roz al trandafirului Gertrude Jekyll, la delicatul si transparentul roz al stanjenelului Vanity's Child.

In plus rareori gradinarul rezista tentatiei de a nu pune langa roz nuante de mov sau lila. Combinatia asta de culori este foarte utilizata de gradinarii amatori si profesionisti dintr-un singur si simplu motiv: merge. Culorile se sustin una pe cealalta se accentueaza una pe cealalta. Rozul devine mai roz si movul devine mai mov. Este greu de explicat insa atat de simplu de vazut.

Splendidul stanjenel "Sweet Musette"

Splendidul stanjenel "Sweet Musette"

Intens sau palid rozul este insipid de unul singur si chiar daca nu avem la dispozitie flori mov sau lila, albastrul merge pentru exact acelasi motiv, iar daca florile sunt prea scumpe sau greu de gasit, frunzele cu tonuri de albastru ne sunt tuturor la dispozitie.

Stiu ca ma repet insa nu exista o frunza mai frumoasa si mai folositoare decat cea de marar. Puneti marar langa tufa de trandafiri roz! Atunci veti vedea ce spectaculos arata trandafirul si ce planta fascinanta este mararul. 

Roz si albastru - o combinatie clasica

Roz si albastru - o combinatie clasica

Daca mararul nu va este pe plac, puneti la picioparele unei tufe de trandafiri roz o tufa sau doua de lavanda. Aveti atatea optiuni.

Insa trandafirii nu sunt singurele plante cu flori roz. Garoafele turcesti, irisii, lupinii, nalbele, degetelul, gladiolele, rododendronii, macii, toate aceste flori si uriasa gama de roz pe care o au fac din proiectarea si amenajarea unei gradini o treaba simpla. Complicata ramane alegerea plantelor care sa ajunga intr-o astfel de gradina romantica.

Un delicat trandafir catarator roz pal

Un delicat trandafir catarator roz pal

Oricare ar fi plantele care ajung in gradina roz beneficiile unei astfel de culori sunt uriase. Asemeni albului, rozul are puterea de a se face vazut seara. O gradina cu flori in nuante de roz este un spatiu de care te poti bucura deplin si dupa lasarea intunericului.

Ziua de florile roz incalzite de soare se bucura albinele si cand ceva este bun pentru albine inseamna ca este excelent pentru noi. Albinele stiu sa aleaga mai bine decat suntem noi in stare sa o facem fara sa tine cont de conventii stupide (rozul este pentru fete) sau de mode trecatoare. 

Petalele delicate ca aripile de fluture ale irisului "Vanity's Child"

Petalele delicate ca aripile de fluture ale irisului "Vanity's Child"

Ne place sau nu rozul ne domina viata. De la delicatele flori de mar, splendidele cupe ale lalelelor sau voluptosii bujori si pana la clasicii trandafiri suntem inconjurati de luminosul roz.

Indiferent cat de lipsiti de romantism am fi sau incapatanati in gama de culori pe care o alegem pentru gradina noastra, rozul are darul de a se strecura pe nesimtite in stratul de flori si darul de a ne subjuga in timp.

Cu totii purtam in inima o floare si de cele mai multe ori ea este roz. Rozul are darul de subtia granitele si de a indulcii linia dura care separa visul de realitate. Rozul are puterea de a inmuia inimi de neclintit.  

Fuga de inevitabil

In Gradina, gradina de legume, Gradini on 25/08/2010 at 14:51

Carand roaba dupa roaba cu fasole, cartofi, ceapa si rosii sunt constienta ca este undeva pe aproape. O simt in aerul ceva mai rece al serilor, in obrajii pudrati ai prunelor si in sunetul sec al perelor care lovesc grele pamantul.

Miroase a miere si pamant si dulceata si asta imi spune ca trebuie sa umplu camara, trebuie sa fiu sigura ca totul este inchis in borcane, gata pentru ger, gata de iarna. Da, toamna este aproape iar eu fug din calea ei.

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

O roaba plina cu fasole gata de curatat si uscat

Este un moment de bucurie si nostalgie. Am cules primii castraveti albi si la vederea lor, palizi, reflectand lumina, zemosi, crocanti si parfumati stiu sigur ca urmeaza luni lungi si reci in care le voi duce dorul.

Am plantat pentru prima data anul acesta castraveti White Wonder, un soi foarte vechi vandut si cultivat de dinainte de 1890.

Voi pastra un castravete sau doi de samanta pentru ca desi am fost sceptica la inceput acum m-am indragostit de leguma asta neobisnuita si atat de buna. 

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Castravetii White Wonder: zemosi, crocanti, parfumati

Anul asta a fost si cel mai bun pentru brocoli. Cred ca am reusit sa prind secretul care face dintr-o planta o sursa permanenta de inflorescente verzi si fragede: decapitarea frecventa.

Cum apar primele buchetele le tai si planta speriata se ramifica. Asta este secretul lui Polichinelle: plantele vor sa faca seminte, sa se inmulteasca iar daca florile ajunse la maturitate sunt taiate planta va continua sa faca flori in incercarea disperata de a face seminte.

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

O noua recolta de fraged si gustos brocoli

Rosiile sunt atat de grele de fructe incat m-am decis sa iau masuri drastice. Am cules doua galeti si voi pune unele la murat iar altele vor ajunge dulceata.

Mana a ajuns la unele dintre plante dar din fericire am inca suficient de multe incat nu ma plang. Si rosiile inima de bou si Lemon Boy nu sunt singurele care sunt gata de cules.

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

O parte din rosii vor ajunge gogonele, o alta parte dulceata

Yellow Pear au inceput sa ma bucure cu dulceata lor. Rosiile astea sub forma de lacrima ma bucura cu galbenul lor intens si optimist, este imposibil sa fiu suparata in preajma lor. Voi pastra cateva de samanta si le voi cultiva an de an.

Anul asta nu voi avea suficiente sa fac sosuri pentru iarna dar anul viitor planuiesc sa le rezerv cateva randuri si sa fac sos de rosii picant. Parca il vad pe farfurie langa o friptura de pui sau cartofi la cuptor.

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Delicioasele rosii Yellow Pear in asteptarea bolului de salata si a celui cu supa

Nu stiu daca este un optimism nemasurat sau pur si simplu teama ca daca ma opresc toamna va deveni realitate, insa este cert ca in locul mararului pus la congelator plantez acum sfecla rosie, ridichi, fasole si varza italieneasca Cavalo Nero.

Am si voi planta in continuare salata in ghivece si voi mai incerca o salata japoneza: Mizuna. Asa se intampla de fiecare data cand simt ca sezonul de insamantat se aproprie de final. Dau incapatanata din cap si mai pun o samanta in pamant. Cu speranta. Cu dorinta de a opri timpul in loc.

O noua dimensiune: gradinile verticale

In Anglia, Chelsea Flower Show, Design, Designeri, Gradina, Gradini, Gradini verticale, Mediu, plante, Stiluri de gradini on 18/08/2010 at 12:37

Dupa nenumarate si costisitoare esecuri, gradinile verticale au devenit o prezenta curenta pana si in cele mai banale locuri. De ce? De unde aceasta ambitie de a invinge legile fizicii si in multe situatii pe cele ale bunului simt?  

Un raspuns ar putea fi ca in metopole nimic nu mai are loc la orizontala, am scos copacii si am acoperit si ultimul fir de iarba cu asfalt. Masina are acum intaietate, natura este mai degraba un accident.

Un alt raspuns ar putea fi pentru ca putem.

Gradinile verticale din centrul comercial londonez Westfield

Gradinile verticale din centrul comercial londonez Westfield

In ultimii 10 ani gradinarii, arhitectii si peisagistii au cautat sa extinda spatiile verzi pe verticala, iar rezultatele au fost de multe ori adevarate esecuri. Insa cu perseverenta s-a ajuns la solutii cu adevarat ieftine si accesibile tuturor. 

Intr-o alta parte a complexului comercial este o gradina verticala care serpuieste usor asigurand un loc de odihna vizitatorilor obositi

Intr-o alta parte a complexului comercial este o gradina verticala care serpuieste usor asigurand un loc de odihna vizitatorilor obositi

In vestul Londrei, in complexul comercial numit fara prea multa imaginatie Westfield, arhitectii au gandit sa asigure locuri de odihna pentru vizitatorii obositi de atatea cumparaturi in fata unor pereti verticali.

La Westfield "peretii" verzi sunt un amestec de plante perene de dimensiuni mici

La Westfield "peretii" verzi sunt un amestec de plante perene de dimensiuni mici

La Westfield gradinile sunt construite pe structuri din plastic. Plantele sunt sustinute pe lamelele inclinate ale structurilor, plantate foarte aproape unele de altele si irigate permanent cu un amestec de apa si ingrasamant.

Plantele sunt sustinute cu ajutorul unor structuri din plastic

Plantele sunt sustinute cu ajutorul unor structuri din plastic

Moda gradinilor verticale a aparut atunci cand cineva a avut curajul sa arate ca se poate. Bio-Lung (Plamanul biologic), cel mai mare perete verde realizat pana acum, a fost prezentat la Expo 2005 in Japonia. Peretele avea 150 de metri lungime, 15 metri inaltime si continea 200.000 de plante din 200 de specii diferite. Acel perete a servit ca exemplu al felului in care gradinile verticale pot reduce poluare din orase.

Gradina Kazahana proiectata de designerul japonez Kazuyuki Ishihara

Gradina Kazahana proiectata de designerul japonez Kazuyuki Ishihara

Din 2005 si pana acum gradinile verticale au devenit o prezenta constanta in metropolele lumii, imbracand cladiri si acoperind garduri, dar si in expozitiile florale.

Gradinile veriticale, oricat de greu ar fi de amenajat si costisitor de intretinut, sunt o excelenta oportunitate pentru exersarea imaginatiei iar gradina Kazahana (A light snow flurry from a cloudless sky) proiectata de designerul japonez Kazuyuki Ishihara ne asigura ca se poate si altfel decat la Westfield.

O cascada de sticla si apa in peretii plantati cu muschi in gradina premiata cu argint la Chelsea Flower Show 2010

O cascada de sticla si apa in peretii plantati cu muschi in gradina premiata cu argint la Chelsea Flower Show 2010

Ishihara a prezentat la Chelsea Flower Show 2010 un alt exemplu de cum poate fi realizata o gradina verticala mereu verde folosind o planta care l-a facut celebru: muschiul.

Gradina Kazahana este usor de realizat in comparatie cu gradinile ca cele de la Westfield si asta pentru ca muschii nu au nevoie de un sol prea adanc, maximum 5 centimetri.

Gradina lui Kazuyuki Ishihara a fost gandita ca o camera verde destinata cuiva care traieste in mediul urban

Gradina lui Kazuyuki Ishihara a fost gandita ca o camera verde destinata cuiva care traieste in mediul urban

Secretul gradinilor verticale este asigurarea apei. Suspendate, cu un strat minim de sol (cu cat stratul de sol este mai gros cu atat structura pe care sunt plantate florile trebuie sa fie mai solida si este mai greu de realizat), plantele sunt vulnerabile. Arhitectii au creat structuri ingenioase care asigura o permanenta circulatiei a apei la radacina plantelor. Apa este imbogatita cu ingrasaminte si astfel plantele continua sa creasca si raman verzi.

Amestecul de muschi, flori si ierburi asigura nu numai un tapet verde dar si o exuberanta varietate de texturi atat de placute ochiului

Amestecul de muschi, flori si ierburi asigura nu numai un tapet verde dar si o exuberanta varietate de texturi atat de placute ochiului

Cele doua exemple de gradini verticale, Westfield si Kazahana, arata ca alegerea plantelor este si ea foarte importanta. Specialistii impart plantele care pot folosite pentru a realiza pereti verzi in trei categorii dupa adancimea solului de care au nevoie.

Muschi si lichenii ca si unele suculente ca sedumul nu au nevoie de un sol foarte adanc (maximum 5 centrimetri).

Ferigi, ierburi si plante cu frunze de forme si in culori variate creaza un perete verde foarte interesant

Ferigi, ierburi si plante cu frunze de forme si in culori variate creaza un perete verde foarte interesant

A doua categorie, cu un sol adanc de 5 pana la 10 centimetri, include ghizdeiul mărunt, capul turcului si ciubotica-cucului cu ale lor flori galbene si trifoiul rosu. 

A treia categorie include muschiul dracului, atat de raspanditele vinetele (Centaurea scabiosa), aromatul sovarv, iarba sarpelui cu ale sale flori albastre sau atat de folositoarea linarita, toate avand nevoie de un sol de 10-15 centimetri.

Chiar daca plantele si eventual structurile pe care plantele se monteaza pentru crearea unei gradini verticale sunt din ce in ce mai usor de procurat, costurile unui astfel de proiect sunt cu adevarat costisitoare. Pentru gradinarii ca mine exista variante mai simple si mai putin scumpe. Dar despre toate acestea in curand.

Louboutin, Hermès, Vuitton

In Gradina, gradina de legume, Gradini, plante on 11/08/2010 at 14:37

Snobism si prost gust. Nu am crezut ca voi ajunge vreodata victima modelor si nici nu m-am suspectat vreodata de prost gust. Am fost si raman un om caruia ii place ca fie curat, decent si atat. Cumpar carti, plante, seminte si pantofi atunci cand cei cu care umblu s-au rupt. Insa sunt o snoaba.

Ca orice gradinar, cand se apropie toamna pregatesc liste cu semintele si plantele de care am nevoie in gradina anul viitor. Toamna este aproape si eu am a lunga lista de nume, si nici unul dintre ele nu este romanesc. Asa ca pun punct aici.

Gandesc ca orice om inteligent atunci cand descopera despre sine ca a cazut in pacatul care il dezgusta la altii incearca sa se schimbe. Iar eu asta fac acum. Caut seminte de legume romanesti.

Stiu ca nu este usor, dar snobismul meu si al gradinarilor ca mine, ucide mostenirea lasat de gradinarii care ne-au precedat.

Citesc multe din blogurile de gradinarit din Romania si multe din cele ale strainilor impatimiti de cultivat legume, fructe si flori.

Nu suntem singurii gradinari care vor sa incerce plante noi, gusturi noi, insa cu siguranta suntem singurii gradinari care din ignoranta omoara fondul genetic national de legume, flori si fructe.

Este foarte usor sa cazi in acest pacat si avem 50 de ani de scuze insa este momentul sa ne trezim si decidem ce vom lasa generatiilor viitoare.

Eu vreau sa le las ceva mai mult decat un Louboutin, Hermès sau Vuitton.

Pornirea mea nu vine din patrotism vine pur si simplu din curiozitate si respect. Vreau sa stiu ce gust are varza, sau au ardeii si salata pe care bunicii si strabunicii mei le aveau in gradina, vreau sa ma inchin in fata generatiilor de tarani care cu un gest firesc in fiecare toamna pastrau o rosie sau doua de samanta.

Imi amintesc cum bunica nu ma lasa sa ma ating de cativa castraveti care cu burti enorme se lafaiau la soare, galbeni si bonomi. In fiecare an lasa cativa de samanta.

Unde si cand am devenit prea sofisticati pentru a perpetua ce bunicii nostrii ne-au lasat? De ce semintele aduse din Italia, Spania, Franta, America sau Marea Britanie sunt mai cu mot?

Sunt o snoaba. Am cazut victima modelor pe care le dispretuiesc insa eu de astazi ma schimb. Voi face ce bunica facea strangand seminte, imprumutand si facand schimb cu vecinii, cumparand numai atunci cand un dezastru se abatea asupra gradinii ei.

Vreau ca rosiile, castravetii, ardeii romanesti sa supravietuiasca. Nici un guvern nu este vinovat ca soiurile romanesti de fructe si legume au ramas fara parinti. Noi suntem vinovati. Nu este nevoie de bani, trebuie numai sa facem alegerea corecta, alegerea care le va asigura supravietuirea.

Gradini mici - filigran in frunze si flori

In Design, Designeri, floare, Flori, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 10/08/2010 at 12:31

Gradinile raman mici numai atunci cand sunt limitate de imaginatie, atunci cand gradinarul este incapabil sa vada spatiu pe care il are la dispozitie dincolo de hotarele impuse de gard sau lege.

Am vazut gradini mai frumoase si mai bine gandite in spatii foarte mici decat am vazut in spatii enorme.

In plus toate gradinile mari viseaza sa ajunga gradini mici si asta trebuie sa fie o incurajare pentru cei ce se plang ca numai cativa metri patrati nu sunt suficienti pentru a avea si construi o gradina.

Gradina de trandafiri din Les Rhumbs

Gradina de trandafiri din Les Rhumbs

Scriitoare Vita Sackville-West, cea care impreuna cu sotul ei Sir Harold Nicolson, a creat faimoasa si atat de imitata gradina de la Sissinghurst a pornit de la bun inceput cu planul de a imparti vasta suprafata pe care o avea la dispozitie in gradini mici "like rooms of an emormous house".

Le Rhumbs - gradina copilariei lui Christian Dior - este si ea impartita in cateva camere: un labirint taiat in tufe mereu verzi, o gradina de trandafiri,  o gradina cu un bazin de apa si pergole umbroase, o gradina dedicata boltelor arcuite pe care se catara iasomia si trandafirii si toate astea intr-un vast parc umbrit de arbori si plin de ronduri de flori.

Gradinile mici au ce gradinile mari nu pot avea niciodata, exact ce Vita Sackville-West isi dorea: intimitate.

The Pine & Conifer Enthusiast Garden proiectata de Graham Bodle

The Pine & Conifer Enthusiast Garden proiectata de Graham Bodle

Cu acest avantaj enorm vin si cateva dezavantaje iar cele mai multe nu vin din faptul ca plantele pe care le putem avea intr-o gradina mica trebuie alese cu grija, ci din faptul ca intr-un spatiu in care ochii sunt atat de aproape de plante detaliul este foarte important.

Din acest motiv gradinile mici inseamna cel mai ades mai multa munca decat gradinile mari. O buruiana nu poate fi ignorata pentru ca, intr-un spatiu limitat, ea va inlocui o floare sau o tufa de busuioc.

The Pine & Conifer Enthusiast Garden a avut numai 20 metri patrati

The Pine & Conifer Enthusiast Garden a avut numai 20 metri patrati

Chelsea Flower Show este o buna sursa de inspiratie pentru cei ce au un spatiu limitat. Gradinile prezentate la catergoria Courtyard Gardens au un petec de pamant lat de 5 metri si lung de numai 4 metri. Iar privind ce pot face niste designeri cu un spatiu atat de mic ne da speranta.

Gradina "Dawn Chorus" a luat medalia de argint la Chelsea Flower Show 2009

Gradina "Dawn Chorus" a luat medalia de argint la Chelsea Flower Show 2009

Iubitorii de plante si designerii nu se lasa coplesiti de spatiul mic si iau cu asalt verticalele, planteaza cu exuberanta tot ce vor sa aiba in gradina si atunci cand pot extind vizual limitele gradinii lor folosind diagonale si terase care pacalesc ochiul si bucura inima.

Sunt numeroase trucurile pe care un spatiu mic le poate folosi pentru a lasa impresia ca gradina este mai mare decat este in realitate. Cel ce imi este mie foarte drag este plantarea cu grija pe nivele. In ultima linie plante cataratoare (iasomie, trandafiri) si tufe inalte care asigura un fundal solid si interesant. Mai apoi flori inalte care atrag ochiul si inveselesc fundalul (degetel, nalbe, lupini, trandafiri, gladiole), iar in prim plan flori si tufe mai scunde sau transparente (marar, maci orientali).

Iubesc aceste mici giuvaere, imaginatia si munca din spatele unui spatiu limitat il ridica la rangul de mester bijutier pe gradinar.

O banca in viata si in gradina mea

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 06/08/2010 at 12:59

In filmele rusesti inainte de a pleca la drum Aliosha, Sasha sau Natasha se aseaza pe valiza sau pe un scaun, numai pentru cateva secunde, inainte de a pleca la drum. Momentul acesta de respiro este ce imi lipseste acum. Un moment in care sa trag cu putere aer in piept si sa imi adun gandurile ca sa am curajul de a lua drumul si viata in picioare.

O banca la umbra inconjurata de flori

O banca la umbra inconjurata de flori

 Nimic nu imi evoca mai bine intelepciunea gestului calm, negrabit de irationala si vulcanica minte, ca imaginea unei banci intr-o gradina.

Am fost intotdeauna femeia care si-a dorit sa fie salvata, sa gaseasca un suflet generos si puternic care sa o poarte departe de griji si necazuri. Dau vina pe povestile din copilarie in care printul salveaza printesa din ghearele balaurului. 

Banca este un compromis cu care eu, maturizata, satula de printi neputinciosi sau prea zelosi, sunt fericita sa raman pana la adanci batraneti.

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Un loc la umbra, confortabil si linistit, in mijlocul gradinii, in mijlocul naturii

Ce lipseste din gradina mea? O banca. Cu picioare de fonta si spatar cald din scanduri de lemn. O banca pe care sa te intinzi cand esti toropit de caldura verii si pe care sa poti adormi. Niciodata nu m-am trezit mai fericita ca dupa un somn afara, la umbra ciresului. Poti intelege de ce vara taranii dormeau in pridvor.

 Asta vreau, o banca. Un loc care sa ma lase sa fiu eu, asa cum sunt, cu defectele si starile mele de tristete, irationala si meticuloasa, rascolita de bucurii inexplicabile si de taceri. Un loc care sa pastreze tacerea, sa imi tina spatele drept, cald, sa imi potoleasca suflarea prea grabita.

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

"The Children's Society Garden" la Chesea Flower Show 2010

Sunt intr-un momentul de rascruce in care tot ce ma inconjoara ma dezgusta si sperie.

Stiu ca unul dintre defectele mele este fuga, ma ascund in spatele florilor si imi infund mainile adanc in pamantul gradinii de teama ca lumea asta, in care nu ma mai regasesc, ma va gasi. 

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Un vechi scaun de gradina frantuzesc la Chelsea Flower Show 2010

Sper ca o banca asezata sub iasomie ma va opri din goana, sper sa ma pot baza pe spatarul ei solid cand vantul absurditatii si urii va mai sufla asupra mea.

Vreau o banca in viata si in gradina mea.

Descoperind o gradina de vis: Les Jardins d'Argences

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante on 05/08/2010 at 13:20

Am parcat intr-un loc pustiu, undeva intre copaci, langa un Citroen 2CV singura masina pe care imi doresc sa o conduc (restul masinilor sunt simple mijloace de transport).

Am pornit pe o carare umbrita de arbori inalti indicata de sageti improvizate din carton. Pe langa mine a trecut o masina sport iar de la volan, un barbat intre doua varste, mi-a zambit cand a vazut ca il fotografiez. 

Din masina sa sport soferul mi-a zambit amabil

Din masina sa sport soferul mi-a zambit amabil

In partea dreapta a drumului serpuit si umbros s-a deschis o alee larga si luminoasa, iar la capatul ei trona maiestuos o minunata priveliste.  Un camp cu iarba tunsa scurt era asternut la picioarele cladirilor de piatra tipice acestei parti a Normandiei. Un bazin lung cu apa separa campul si cladirile.

Bazinul cu apa si zidul care imbratiseaza florile, gradina ca o mireasa la starea civila

Bazinul cu apa si zidul care imbratiseaza florile, gradina ca o mireasa la starea civila

Pe luciul nemiscat al apei din bazinul cu albiile din piatra, perfect drepte,  pluteau frunze uscate si flori. Insa nici cladirile, nici peluza tunsa cu precizia unui chimist, nu mi-au atras privirea. Ochii mei s-au oprit asupra gradinii si au ramas acolo.

Luciul apei marginit de piatra carte pe de o parte si de peluza tusa scurt

Luciul apei marginit de piatra carte pe de o parte si de peluza tusa scurt

Zidul de piatra dezvaluia tablouri cu care gradina indrazneata ma ademenea.

Ca o domnisoara cocheta gradina ma ademeneste de dincolo de ziduri aratandu-mi aici o floare rosie

Ca o domnisoara cocheta gradina ma ademeneste de dincolo de ziduri aratandu-mi aici o floare rosie

M-am lasat sedusa de exuberanta florilor, de tufele perfect taiate, lucind in soare ca dupa o tunsoare proaspata.

... dincolo cocoasa rotunda a unei tufe

... dincolo cocoasa rotunda a unei tufe

Am traversat gazonul si am descoperit peste bazinul cu apa un pod, iar la celalalt capat al podului marginit de un strat cu flori, o intrare secreta.

Un strat de flori cu etichete si la capatul lui ...

Un strat de flori cu etichete si la capatul lui ...

Poarta mi-a amintit de "The Secret Garden" scrisa de Frances Hodgson Burnett. Insa stiu ca sursa inspiratiei ei nu a fost o gradina din Franta ci una din Kent, Marea Britanie: Great Maytham Hall Garden.

Intrarea dezvaluie numai o geana din spectacolul gradinii

Intrarea dezvaluie numai o geana din spectacolul gradinii

Nu pot si nu vreau sa descriu gradina. Ar fi o ipocrizie sa pretind ca pot pune in cuvinte minunile dezvaluite de intrarea secreta.

Spectaculoasa, calma, chemandu-ma de dincolo de poarta

Spectaculoasa, calma, chemandu-ma de dincolo de poarta

Tot ce pot spune este ca piatra cladirilor accentueaza verdele gardului viu facandu-l mai verde, stralucitor, ca blana matasoasa a unui animal, ca florile care in alte gradini poarta nume comune: lavanda, salvie, trandafir, aici vorbesc cu soptit. Nici o lavanda nu mi-a vorbit asa cum mi-au vorbit cele din splendida gradina.

Gradina in nuantele ei de verde si albastru si violet stins

Gradina in nuantele ei de verde si albastru si violet stins

De putine ori am ramas fara cuvinte ca atunci cand am pasit in minunata Les Jardins d'Argences.

Cu regret ma despart de minunata gradina

Cu regret ma despart de minunata gradina

Dincolo de flori si de copaci

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 03/08/2010 at 14:03

Daca un gradinar s-ar rezuma la plante si sapat nu ar fi gradinar. Un gradinar adevarat este obsedat. Cu adevarat obsedat. Unii aduna seminte, altii unelte, plante, carti.

Eu adun si seminte, si ghivece, si scule, si plante, si carti. In plus nu vreau sa leg trandafirii cu altceva decat cu rafie sau sfoara, un anume fel de sfoara, una care arata natural si este suficient de groasa, o sfoara de canepa pe care o gasesc destul de greu.

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc dar sfoara cu care imi leg trandafirii este foarte importanta

Stiu ca nu este firesc, dar imi este foarte greu sa nu imi doresc toate astea. Sa ne intelegem, pot sa am grija de gradina si fara toate acestea, insa vinovate sunt filmele americane si cartile de istoria gradinaritului.

In toate filmele astea doamnele gradinaresc cu manusi frumoase de piele, au fetele umbrite de palarii superbe din pai cu boruri mari, au foarfece sofisticate de gradina bine ascutite, si dupa ce taie trandafirii ii aseaza elegant in cosuri frumoase de nuiele.

In pozele din carti, englezoiace din secole demult trecute, imbracate in rochii lungi impodobite cu delicate dantele, stau aplecate asupra florilor sau trec gratios printre staturile cu flori. 

Eu nu pot fi asa si vinovata este numai mamaie.  

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

Daca as putea toate ghivecele mele ar fi de teracota

As vrea sa pot fi ca ele. Femeile astea nu transpira, nu obosesc si nu gafaie. Nici nu muncesc de adevaratelea, dar asta este o alta poveste ( filmele americane sunt filme, iar pana in secolul al XIX-lea in gradinile englezesti femeile nu erau folosite - si asta este cuvantul potrivit - decat la smuls buruieni, iar aceste femei erau toate taranci foarte sarace, nicidecum doamne cu crinoline ).

Chiar si asa, vreau sa fiu ca ele si vreau sa incep cu imbracamintea si sculele. Am adunat foarte multe scule insa in ceea ce priveste imbracamintea genetica imi pune piedici.

Imi amintesc ca mamaie prasea cu picioarele goale. Avem un amestec de curiozitate si teama cand vedeam sapa ascutita lovind pamantul poate aproape de piciorul ei gol. Nu stiu cum facea cand planta rasadurile sau cand culegea, nu imi mai amintesc, dar cu siguranta, nu purta manusi. 

Cred ca asta este motivul pentru care trebuie sa simt pamantul in maini atunci cand am grija de plantele mele.

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

O sera, scule de gradinarit si multe plante gata sa fie transplantate in gradina

 Am renuntat sa mai port ceva pe cap atunci cand sunt in gradina. Sudoarea se aduna intre fruntea mea si marginea palariei. Prefer ca vantul sa imi usuce fata.

Nu am nici un sort de gradinarit ca frumoasele americance din filme insa, in buzunarele puloverelor si pantalonilor mei, poti sa gasesti oricand seminte, foarfece sau capate de sfoara.

Obsesia mea incepe si se incheie cu plantele. Adun ca un avar seminte si ghivece, iar cand am banii consult lunga lista de plante pe care vreau sa le cumpar si mai bifez inca o victima. Dincolo de flori si de copaci gradina a luat cu asalt casa, buzunarele si toate gandurile mele.

Magie si stiinta

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 31/07/2010 at 15:59

Am amanat momentul asta  dar sfarsitul de saptamana este in parte dedicat restantelor sau pur si simplu rasfatului in gradina. Din fericire tunsul rozmarinului este si una si alta. Asa ca iau o ligurita de miere cu hapul cel amar. Este dimineata si mult prea devreme pentru o zi de sambata dar daca vreau sa reusesc operatiunea asta delicata trebuie sa fie racoare.

Nu vreau numai sa tund tufa, vreau ca varfurile fragede sa devina noi plante pentru noua mea gradina. Am mai inmultit rozmarin si este una dintre cele mai usor de inmultit plante.

In primul rand am un ghiveci de teracota plin cu un amestec de compost si nisip ( jumate compost, jumatate nisip ), un betisor de la mancarea chinezeasca si o foarfeca ascutita.

Tund rozmarinul si scurtez ramurelele. Vreau ca ele sa fie lungi de 8-10 cm. Cu degetele indepartez frunzele de pe jumatate de ramurica.

Cu betisorul (au fost momente in care am folosit un creion) fac gauri pe marginea vasului si, una cate una, pun ramurelele in ghiveci pana cand nu mai am loc.

Nu las un spatiu prea mare intre ramurele, scopul este ca ele sa nu se atinga intre ele si sa prinda radacini. Ghiveciul asta aglomerat este pentru ele numai un domiciliu temporar.

Inmultirea rozmarinului in sase imagini. Simplu!

Inmultirea rozmarinului in sase imagini. Simplu!

Acum ud puii de rozmarin.

Patru betisoare puse intre ramure de jur imprejurul ghiveciului vor tine punga cu care acopar ghiveciul departe de vulnerabilele frunze.

Daca ar atinge plasticul, apa condensata pe punga de plastic, ar putrezi frunzele si viitoarea planta ar fi compromisa.

Ud foarte bine ramurelele

Ud foarte bine ramurelele

Punga va pastra ghiveciul umed si va permite luminii sa ajunga la rozmarin.

In timp, cu ceva experienta, am constatat ca punga nu este absolut necesara. Insa vreau ca de data asta rata se succes sa fie mare asa ca nu vreau sa iau prea multe riscuri. 

Pe marginea ghiveciului, din loc in loc, a pus cateva betisoare

Pe marginea ghiveciului, din loc in loc, a pus cateva betisoare

Rozmarinul va fi una dintre cele mai importante plantele din noua mea gradina. Am nevoie de tufe verzi tot anul, de parfum si de ceva ce sa pot fura pentru bucatarie.

Putine plante sunt capabile sa asigure unei gradini o coloana vertebrala si sa mearga atat de bine cu porc, pui, curcan si cartofi.

Betisoarele tin plasticul cu care acopar ghiveciul departe de ramurele

Betisoarele tin plasticul cu care acopar ghiveciul departe de ramurele

Peste 2 luni voi evalua si voi vedea daca si cate noi plante de rozmarin voi avea pentru noua gradina. Mizez pe multe, cat mai multe.

Mainile mele miros a padure si chiftele cu sos de rosii si rozmarin. Ma gasiti in bucatarie!

Dimineata foarte devreme

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 30/07/2010 at 13:05

Este 5 dimineata si sunt in gradina. Lumea de jurul meu tace iar eu am numai doua ore sa ii ascult linistea si sa tund rozmarinul, sa  transplantez florile pentru noua gradina in ghivece mai mari, sa ud busuiocul si sa beau o cafea.

Vreau un moment de liniste, nu vreau ca gradina sa fie numai spatiul in care vin pentru ca am treaba, vreau sa ramana cea mai mare bucurie a vietii mele, locul in care eu si cafeaua mea avem timp sa ne racorim. 

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti trebuie separate si mutate in ghivece mai mari

Garoafele turcesti sunt acum niste plantute fragile, nesigure care nu si-au gasit inca locul si vocea, insa odata transplantate in vechile mele ghivece de teracota arata in fine sigure pe ele, acasa. Vor sta in ghivece pana la primavara cand vor fi transplantate in noua mea gradina.

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Ultimul popas al garoafelor turcesti in drumul lor catre noua gradina

Garoafele turcesti arata foarte ordinar cand sunt mici insa, inca din copilarie, lupinii sunt spectaculosi. Frunzele lor adanc taiate fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu. Nici macar rasadurile de salata, cu frunzele lor lucioase si de un verde crud nu ma fac atat de fericita ca micutele rasaduri de lupin.

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Splendidele frunze fac din lupin cel mai frumos rasad pe care il stiu

Pun toate rasadurile mele intr-un amestec de nisip si compost iar peste iarna micutele plante se simt foarte bine in solul asta aerisit care nu le tine tinerele radacini in prea multa apa si care nu le priveaza de apa. Echilibrul perfect. Jumatate nisip, jumatate compost este amestecul care a functionat pentru mine pana acum. Insa cu flori atat de tinere nu exista garantii. In fata noastra este o lunga iarna si orice se poate intampla.

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineti in gradina in parfumul iasomie

Dimineata asta este numai inceputul pentru ca iata cele doua ore au zburat iar rozmarinul a ramas netuns. Nu este complicat de tuns insa eu nu ma multumesc cu o simpla freza aplicata rapid vreau ca fragedele varfuri sa devina noi plante pentru noua mea gradina. Stiu, lacomia mea nu cunoaste limite dar nu vad de ce sa risipesc aceasta bogatie.

Trebuie sa ma trezesc devreme pentru ca nu sunt atatea ore in zi cata treaba am si gradina este cea la care nu voi renunta. Prefer sa renunt la somn. In plus iasomia este in floare si un moment de liniste, sorbind din cafeaua racorita, inconjurata de parfumul asta  este tot ce imi trebuie ca sa fiu fericita.

Am mainile murdare si cana alba arata ca dupa o sedinta de balacit in noroi, unghiile mele negre nu sunt gata pentru o intalnire cu lumea care incepe sa sopteasca usor de dincolo de gardul gradinii mele. Ziua mea a inceput placut si acum sunt gata pentru orice. Aproape orice.

Eternele gradini

In Coutances, floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante, Stiluri de gradini on 29/07/2010 at 13:03

Gradinile mor odata cu gradinarii care le-au nascut. Cand trupul gradinarului devine prea neputincios, gradina incepe si ea o noua etapa, un declin dureros. Ea se stinge cu gradinarul chiar daca pe locul ei vor mai ramane plantele.

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Casa si gradina in care a copilarit Christian Dior

Am mostenit gradina mea si indiferent cat de mult as vrea sa pastrez tot ceea ce a facut cel de dinainte mea, ce a gandit el, gradina nu ma lasa. Felul meu de a ingriji plantele, inevitabilele victime ale iernilor geroase sau verilor secetoase schimba gradina pe care am mostenit-o in fiecare an.

Gradina stie ca are un nou stapan si din cand in cand se revolta. Este tragic dar multe din florile lasate de batranul gradinar s-au dus odata cu el. Nu stiu sa le ingrijesc asa cum o facea el si ele prefera moartea decat sa incapa pe mainile mele. Nu le tratez rau este ci pur si simplu ele au fost obisnuite cu un alt regim. Ii vedeti pe batranii care au trait cea mai mare parte a vietii lor in comunism? Vedeti cat de greu este pentru ei sa se adapteze vremilor pe care le traim? Asta se intampla si cu florile mele.    

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta

Vazand acesta transformare care are loc sub ochii mei admir cand munca altora ramane si este pastrata aproape exact asa cum era in vremea in care gradinarii traiau.

Gradina lui Christian Dior din Granville este aproape neatinsa de cand mama lui a inceput sa planteze primele seminte in 1905. Multe din plantele ingrijite de Dior si mama sa mai sunt inca acolo.

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Gradinari mai importanti sau mai putin importanti, vizionari, visatori, bogati sau saraci au construit acesta gradina din secolul al XVII-lea pana acum

Iar asta este un exemplu mai elocvent: pe locul pe care este acum Le Jardin des Plantes de Coutances a existat o gradina inca din secolul al XVII-lea, înca din 1675.

În ianuarie 1852 acesta gradina botanica din Coutances, Normandia, Franta a devenit un parc al oraşului in care francezii din zona, iubitori de plante sau interesati in cultivarea plantelor medicinale, erau liberi sa se plimbe.

Gradina este inca acolo iar eu am avut bucuria sa ma plimb pe aleile pe care se plimba iubitori ai naturii de  mai bine de 300 de ani.

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

Multi dintre copacii din Le Jardin des Plantes din Coutances sunt monumente ale naturii, exemplare unice prin varsta lor

In Le Jardin des Plantes de Coutances exista inca o parte din copacii plantati cu cateva sute de ani in urma. Sunt arbori batrani, splendide specimene pe care nu le poti vedea in alta parte. Sigur gradina a trecut prin nenumarate incercari: furtuni napraznice (ultima in 1999 a fost devastatoare), diferiti proprietari, razboaie si crize de tot felul. 

Toata aceasta lunga istorie, toti proprietarii care s-au succedat au facut din acesta gradina ce este acum: un loc special cu arbori ale caror trunchiuri nu le poti cuprinde cu bratele, cu straturi lungi plantate cu atentie si intretinute meticulos, un loc care merita vizitat.

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

O lunga alee plantata cu flori in Le Jardin des Plantes din Coutances perfecta pentru o scurta plimbare

Timpul nu sta in loc. O gradina fara mana, mintea si sufletul gradinarului este rapid napadita de buruieni, dispare in bratele naturii dezlantuite. Inima care a batut pana atunci s-a stins, si cu ea, gradina. Exista insa si gradini norocoase iar Le Jardin des Plantes de Coutances este una dintre ele.

Privesc gradina mea cu inima stransa si stiu ca nu va ramane asa cum este acum. Este imprefecta dar este munca de o viata a gradinarului de dinaintea mea si munca mea. Vreau sa o pastrez si stiu ca atata vreme cat voi fi capabila sa tin o sapa in mana o voi apara de declin, de uitare. Ce va urma depinde numai de cei ce imi vor urma, numai ei pot face din gradina mea una eterna. 

Carpe diem quam minime credula postero

In Gradina, gradina de legume, Gradini, plante on 23/07/2010 at 13:40

Pentru ca viitorul in gradina este tot atat de nesigur ca cel pe care il avem noi toti. Asa ca salata, patrunjelul, trandafirii, zmeura, coacazele toate devin sursa de placeri si lacomii. Pentru ca este imposibil sa pui frana naturii. Nu acum, nu vara.

Boabe de chihlimbar dulci si parfumate care nu scapa de degetele nerabdatoare si gurile lacome

Boabe de chihlimbar dulci si parfumate care nu scapa de degetele nerabdatoare si gurile lacome

Vara este anotimpul in care natura se grabeste. Florile alearga contra cronometru de la boboci si flori diafane la capsule uscate doldora de seminte.

Trandafirii uita si trec de la dulci, inocenti boboci la petale raspindite indecent peste tot prin gradina in numai cateva zile.

Salata, capricioasa, fudula decide ca jos, aproape de pamant, nu este de nasul ei si urca rapid in tije lungi, labartate la capatul caror apar rapid flori si mai apoi semintele. In ignoranta ei salata a stricat totul. Frunzele sunt acum amare si rigide.

Coacaze negre pline de sucuri acre in asteptarea zaharului

Coacaze negre pline de sucuri acre in asteptarea zaharului

Vara, zmeura se umple de fructe. Le culegi si maine sunt la loc, coapte, apetisante. Un "Groundhog Day" care tine cateva saptamani.

Vara este grabita, nu exista nici un moment de liniste, totul este in schimbare. Exista un sigur loc in care eu stiu sa fac prizoniera vara si acela este camara. Frumos aranjate, cu etichetele la vedere ca niste medalii binemeritate, borcanele cu dulceata si compot opresc timpul in loc. Si asta nu este putin lucru pentru un biet, prozaic borcan.

Unul dintre borcanele in care eu tin captiva vara

Unul dintre borcanele in care eu tin captiva vara

Abundenta verii ma copleseste si ma face nefericita pentru ca nu reusesc sa strang toate ciresele din cei 3 ciresi. Ar fi imposibil si cu toate astea incerc.

Gest nebunesc pentru ca aventura cu ciresele nu se temina niciodata la cules, ea continua in bucatarie, intre borcane si siropuri de culoarea mierii. 

Am ambitia nebuneasca a celui care crede ca anul asta va fi ultima recolta, ca astea sunt ultimele cirese din lume si ca eu sunt datoare sa le pastrez.

Exoticele vinete vor face deliciul acestui sfarsit de vara

Exoticele vinete vor face deliciul acestui sfarsit de vara

Urasc sa risipesc pentru ca este multa munca in spatele legumelor si fructelor din gradina. Munca mea si munca dragilor mei copaci, a mea si a frumoaselor mele seminte. 

Ma simt datoare sa incerc. Ma urca in caruselul sperantei si termin de fiecare data in cel al disperarii.

Insa gradina nu ma lasa sa sufar sau sa respir. Fasolea se alinta cu florile ei violete, ardeii si busuiocul ma imbie sa culeg, iar cartofii, ceapa si vinetele imi promit recolte bogate. Numai anghinarea ma necajeste insa anul viitor voi planta de doua ori mai multe poate, poate voi avea noroc.

Gradina celor disparuti

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, plante on 22/07/2010 at 13:36

Am vizitat Omaha Beach duminica. De atunci sunt 4 zile si in toate aceste zile am trait un sentiment bizar de tristete si speranta. Cimitirul este un loc care te copleseste. Nu imi iese din minte imaginea crucilor albe de marmura care parca plutesc deasupra ierbii si randurile lor carora nu le vezi sfarsitul.

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

In cimitir sunt mormintele a 9.387 de militari cei mai multi ucisi in debarcarea din Normandia

Cimitirul de la Omaha Beach este intr-un urias parc aflat chiar de-a lungul tarmului marii, un parc plin de monumente si arbori si cruci, iar imaginea cea mai puternica, cea cu care voi ramane pentru totdeauna este cea a miilor de cruci.

Insa exista in uriasul parc memorial un loc mai retras, mai discret si poate din acest motiv mai solemn.

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava. La picioarele monumentului de la Omaha Beach aceasta gradina in forma de potcoava comemoreaza soldatii disparuti, cei mai multi dintre ei in Ziua Z. 

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

"Le jardin des disparus" este o gradina tacuta si grava in forma de potcoava

Gradina comemoreaza 1.557 de soldati, iar zidurile care o inconjoara au sapate in ele numele lor. Nu imi pot imagina 1.557 de oameni disparuti fara urma.

Imagine asta a unei multimi disparute, golul asta imens este perfect ilustrat de gradina.

“Le jardin des disparus” este cea mai emotionanta gradina in care am fost pana acum.  

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Zidul care inconjoara gradina este inscriptionat cu numele tuturor celor ce nu au un mormant

Gradina inconjurata de zidul in semicerc este simetric taiata de alei pavate cu piatra, iar intre alei, sunt segmente de cerc plantate cu gazon perfect tuns. Gazonul verde este marginit de straturi plantate cu trandafiri roz. Totul este perfect aliniat.

Toata aceasta gradina este tacuta, adancita in meditatie. Tot parcul este un loc al tacerii. 

Spuneam ca incerc doua sentimente: unul de tristete si un altul de speranta. Tristetea este simplu de explicat: trecand prin fata numelor de pe zidurile din "Gradina celor disparuti" constientizezi cat de tineri erau militarii si este imposibil sa nu vezi cu ochii mintii ca toate aceste nume au in spate un om, o viata care a disparut intr-un razboi absurd.

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

La picioarele monumentului sunt comemorati cei peste 1.557 de militari care nu au mai fost gasiti

Speranta vine din felul in care cei ce au gandit gradina si parcul ii comemoreaza pe toti cei ce au murit in acele cumplite zile. In lumea asta in care tragediile sunt tratate cu lipsa de respect, analizate si intoarse pe toate partile pana cand sunt golite de sens si emotie, un loc ca acesta, oricat de tragic ar fi ma umple de speranta.

Am speranta ca ne putem intoarce la adevaratele valori, la momentul in care tragediile erau tratate cu demnitate si respect, iar melodramele erau tratate cu lipsa de atentie pe care orice criza de isterie o merita.  

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

Trandafiri roz plantati in straturi drepte

O gradina poate sa iti rascoleasca sufletul si minte. O gradina are puterea de a iti schimba atitudinea fata de tine si fata de oamenii care te inconjoara. Insa "Le jardin des disparus" face ceva mai mult decat atat: gradina asta rezervata si solemna te indeamna sa meditezi asupra unor lucruri care nu au nimic de a face cu tine si problemele tale. "Le jardin des disparus" te indeamna la generozitate si demnitate, la respect. O gradina simpla, pura, nealterata de inflorituri si isterie ne invata lectia simpla a demnitatii si aprecierii adevaratelor valori.

Les Rhumbs - gradina copilariei lui Christian Dior

In floare, Flori, Franta, Gradina, Gradini, Mediu, plante on 21/07/2010 at 15:54

Gradinaritul nu este pentru realisti, pentru puturosi sau inconsecventi. Gradinaritul nu este pentru oameni care isi pierd speranta la primul dezastru. Madeleine Dior a visat si construit o gradina in aerul sarat al marii.

Nu exista conditii mai dificile in care cineva sa creeze o gradina. Sarea purtata de vantul care bate dinspre mare parjoleste plantele, le ingalbeneste, le sfasie. 

"Les Rhumbs" era, cand doamna Dior si familia ei s-au instalat in casa roz in 1905 - anul in care s-a nascut Christian, o stanca goala de verdeata privind de sus valurile si furtunile, batuta de vanturi. Orice ar fi plantat ar fi murit. Insa iata cum arata gradina acum.

Minunata gradina a copilariei lui Dior de la marginea marii

Minunata gradina a copilariei lui Dior de la marginea marii

Mama lui Christian a refuzat ca mediul acesta atat de ostil sa dicteze ce plante va cultiva in gradina sa. Cum micutul baietel dupa ea doamna Dior a gandit si creat o gradina in stil englezesc. 

Madame Dior a plantat trandafiri si iasomie chiar daca asta insemna ca in fiecare toamna sa mute fragilele plante in sera pentru a le proteja de vantul rece.   

Parfumata iasomie din "Le Rhumbs"

Parfumata iasomie din "Le Rhumbs"

Timp de 12 ani doamna Dior cu ajutorul micutului Christian a reusit sa creeze un refugiu in care a plantat tot ce si-a dorit. De jur imprejurul gradinii a ridicat ziduri de piatra, a plantat arbori si arbusti, si, toate acestea, ca doua brate ocrotitoare care se intalnesc intr-o imbratisare, si-au indeplinit menirea si in timp au schimbat conditiile din interiorul gradinii.

Christian a inceput sa isi exerseze imaginatia si, inarmat cu stiinta plantelor dobandita in anii petrecuti in gradina cu mama sa,  a proiectat micuta gradina in mijlocul careia a asezat un bazin dreptunghiular cu apa marginit pe una dintre laturi de o bolta pe care se catara trandafirii. Tot el a facut designul bancilor si fotoliile de lemn imprasitate peste tot prin gradina.

Bolta, bancile si gradina proiectata de Christian Dior

Bolta, bancile si gradina proiectata de Christian Dior

Am vizitat gradina si este greu sa iti imaginezi ca aproape tot ce mama Dior si fiul ei, viitorul mare creator de moda, au gandit este inca acolo: design si plante.

Gradina a jucat un rol major in formarea lui Dior. In liniile gradinii poti ghici arhitectura de mai tarziu a rochiilor sale.  

In 1952 Dior spunea, "Datorez "Les Rhumbs" aproape toata viata si stilul meu: statea pe tarmul marii expusa elementelor naturii, asa cum a fost si viata mea de pana acum, nu tocmai calma."

Numai anii pot transforma crengile subtiri si elastice ale iasomiei in splendide brate puternice

Numai anii pot transforma crengile subtiri si elastice ale iasomiei in splendide brate puternice

Am spus la inceput ca gradinaritul nu este pentru realisti, puturosi sau inconsecventi. Gradinarii mai au nevoie de o alta calitate: rabdarea. Numai in timp invatam secretele plantelor, le putem ingriji, intelege si le vom putea vedea asa cum merita sa fie vazute: dupa ce au trecut de exuberanta copilarie si de adolescenta cu fazele sale uneori inestetice si nesigure.

Salata si incarcerarea de o vara

In Gradina, gradina de legume, Gradini, Potager on 18/07/2010 at 13:26

Stiu ca la iarna voi regreta serile astea tarzii petrecute udand salata. Insa in stratul de salata ma simt la fel de lipsita de alternative ca prizonierii bulgari din "Cronica de familie" a lui Petru Dumitriu. Udatul este o indatorire zilnica care nu poate fi de scurta durata pentru ca insetatele frunze cer multa apa iar daca nu primesc suficienta se razbuna. Vara sunt prizoniera salatei.

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Apa racoreste aerul si frunzele crete ale salatelor

Salata este gata sa fie generoasa daca esti generos. Apa este singurul lucru de care au nevoie fragedele frunze pentru a ramane fragede. Fara apa frunzele devin amare si moi, lipsite de viata. Cu apa, rozetele de un verde crud, raman proaspete si crocante.

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Delicioase flori verzi de frunze incretite pe margini, inviorate de apa rece

Sunt un gradinar pretentios, iar salata nu face exceptie. De-a lungul timpului am cultivat diverse soiuri de salata si am ajuns la concluzia ca este mai putin important soiul pe care il alegi, este insa foarte important cate soiuri alegi. Salata din gradina nu poate fi numai de un fel. Nu este un simplu capriciu fiecare soi are un gust si o textura a sa, iar impreuna fac cel mai bun castron de salata pe care l-am mancat in viata mea.

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

Splendida salata "Merveille de Quatre Saisons": culoare, textura si gust

In afara ratiunilor culinare am si un alt motiv foarte superficial in alegerea salatelor pe care le cultiv: cel estetic. Am in gradina salate de un verde deschis, salate smarald, salate in doua culori asa cum este minunata "Merveille de Quatre Saisons". Insa nici una dintre salatele din gradina nu arata atat de teatral ca salata "Solix". Intunecata si misterioasa, cu frunze ciufulite, "Solix" este plina de drama si de gust. O adevarata descoperire. Toate aceste frunze texturate si colorate dau gradinii mele de legume o nota foarte decorativa.

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

"Solix" cu frunzele sale inchise la culoare este in centrul atentiei in stratul de salata

Ghilotinate, capetele grele ale salatelor devin delicioase si spectaculoase pranzuri si cine. Vara aceasta am combinat frunzele tuturor salatelor din gradina in gigantice boluri peste care am turnat racoritoare vinegrete de zeama de lamaie si ulei de masline sau vinegrete de otet balsamic si ulei de floarea soarelui. La salatele cu otet balsamic presar numai putin parmezan care tine loc de sare si de friptura. Salatele cu zeama de lamaie sunt singura garnitura pe care o vreau la carnea fripta la gratar. Vara mea are mirosul pamantului reavan si gustul frunzelor de salata. Vara sunt prizoniera salatei.

Starea de a fi ciresar

In Gradina, Gradini, plante on 07/07/2010 at 14:15

"Ah, n-o sa stie nimeni/gingasa pricina a ciresului/profunda pricina a stejarului/cauza ochilor mei.//Ah, n-o sa stie nimeni/zburata pricina a pasarilor/ impietrita pricina a pietrelor/cauza inimii mele.// Ah, n-o sa stie nimeni/neagra pricina a pamantului/curgatoarea pricina a raurilor/ cauza sufletului meu."

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

O avalansa de fructe dulci, zemoase, parfumate

Poezia "Starea de a fi ciresar" a fost scrisa de Nichita Stanescu, singurul poet adevarat al lumii. Nichita Stanescu a fost un mare risipitor de talent, de viata, de cuvinte. Nichita Stanescu a fost o forta a naturii.

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Nu stiu exact ce sunt dar banuiesc ca ciresele mele indecise sunt Pietroase Napoleon

Am trei ciresi risipiti in gradina, un al patrulea a facut anul asta pentru prima data fructe si a fost plantat de mine. Ceilalti trei sunt inalti si batrani si plini de fructe si au fost plantati de batranul gradinar care a trecut pe aici inaintea mea. Ciresii mei se numesc Nichita. Toti cei trei au un nume. Cel de-al patrulea trebuie sa dovedeasca inainte sa isi merite numele.

Mic dejun, pranz si cina

Mic dejun, pranz si cina

Ciresii mei poarta numele asta pentru ca sunt asemeni lui Nichita niste mari risipitori. Am citit undeva ca Nichita scria pentru iubitele lui poeme in aburul ferestrelor, in aer, pe bucatele de hartii pe care le arunca sau carora le dadea foc. Erau poeme pe care numai iubita le asculta, citea. Cata risipa!

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Culcata la picioarele lui cu fata catre cer abia atunci pot vedea risipa de fructe pe care o face si anul acesta batranul cires

Si nu facea asta numai pentru iubite. "Bătrâne, îţi dedic un poem. Am să-l spun în aer, să nu-l scrii, astfel cuvintele or să se risipească în aer şi poemul o să rămână numai al tău",obisnuia el sa spune prietenilor.

Nichita ca si ciresii mei respira poezie, traiesc poezie, sunt poezie.

Am trei ciresi. Unul cu cirese albe, unul cu cirese negre si altul cu cirese imbujorate, nici galbene, nici rosii. Am trei ciresi: doi hotariti si un al treilea foarte indecis.

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Fierte in zahar, minunile astea negre vor pastra in ele vara pana anul viitor

Ciresele negre arata ca niste masline. Anul asta nu sunt foarte mari dar sunt mai negre ca oricand. Si mai dulci ca oricand. Mainile mele sunt insangerate de sucurile lor dulci, lipicioase. Dulce, aromata crima!

Cultivarea unei minunate dependente

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume on 02/07/2010 at 15:43

Oamenii normali au in fereastra muscate sau orhidee sau mai stiu eu ce alta floare. Eu am in fereastra 5 ardei iuti.

Anul acesta am ales cateva varietati pe care nu le-am mai crescut pana acum. Au nume exotice ca Adorno, Cayambe, Hierro, Nasu si Stromboli.

Adorno va avea un ardei micut si tare iute, Cayambe va fi mai putin iute iar fructele vor fi rosii, Hierro va avea fructe lungi, Nasu va avea niste fructe in forma de piramida iar italianul Stromboli promite sa fie iute, foarte iute ale carui fructe vor fi portocalii.

Cine are nevoie de orhidee cand florile de ardei iute sunt atat de frumoase

Cine are nevoie de orhidee cand florile de ardei iute sunt atat de frumoase

Dar eu nu ma pot opri la 5.

Wahaca este un restaurant mexican din Londra. Acolo, cand am platit pentru un pranz delicios de guacamole, quesadillas, tacos, tostadas si taquitos, am primit un mic plic cu ceea ce pareau a fi chibrituri.

Insa plicul asta este un truc ingenios de a da clientilor o bucatica de Wahaca pe care sa o ia cu ei acasa. Sau mai degraba in gradina. Intre betele de chibrit din carton erau ascunse seminte de ardei iute Serrano.

Semintele ascunse in plicul fara chibrituri sunt gata de plantat

Semintele ascunse in plicul fara chibrituri sunt gata de plantat

Asa ca acum cele 5 ghivece cu ardei vor mai avea inca 5 vecini: ardeii iuti Serrano. Plicul de chibrituri de la Wahaca imi sugereaza sa fac din ei guacamole si sigur cativa vor ajunge guacamole insa altii vor ajunge salsa de rosii cu ardei iute, ceapa, patrunjel si mult suc de lamaie sau delicioase spaghetti all'aglio, olio e peperoncino, sau dulcele parfumatul sos tailandez Thai Sweet Chilli Sauce.

Infinite posibilitati in bucatarie si tot atatea in gradina. Pentru ca ardeii astia pot face fructe cativa ani. Asta este si motivul pentru care in loc sa stea in gradina in compania rosiilor si cartofilor, ardeii mei, ca niste fiinte de vita nobila ce sunt, stau in casa, in fereastra. Ardeii mei sunt decor. 

Florile albe, lacrimile pure ale bobocilor si frunzele de un verde clar - cea mai frumoasa planta de apartament

Florile albe, lacrimile pure ale bobocilor si frunzele de un verde clar - cea mai frumoasa planta de apartament

Florile albe, bobocii marunti alungiti ca niste lacrimi, frunzele lucioase si de un verde clar sunt numai prima etapa. In curand florile vor fi urmate de fructe care abia asteapta sa creasca, pe care abia astept sa le culeg.

Ca niste decoratiuni exotice ardeii iuti, cu piele lucioasa pe care se va juca soarele, vor trece de la verde la rosu, galben, portocaliu sau violet. Vor fi alungiti, cu varfurile curbate ca niste papuci turcesti, rotunzi, indesati, scurti,  lungi sau drepti. Poti avea ardei iuti de orice forma si in multe culori. 

Micutele flori ale ardeiului Adorno care vor ajunge mici, delicioase fructe

Micutele flori ale ardeiului Adorno care vor ajunge mici, delicioase fructe

Ardeiul iute sub orice forma este binevenit in casa mea. As face inghetata de ardei iute daca as avea o reteta, pentru ca oricat ar parea de bizar ador ciocolata cu ardei iute si cred ca ardeii au un gust si un parfum care merge de minune cu dulcele. Recunosc cu mana pe inima ca sufar de o dependenta, delicioasa, minunata si atat de decorativa.

Flori pentru noua gradina

In floare, Flori, Gradina, Gradini, plante on 01/07/2010 at 13:57

In fine saptamana acesta am facut ce nu am apucat sa fac anii trecuti pe vremea asta: am insamantat florile pe care le iubesc si care voi fi gata anul viitor.

Asadar pamant, si atat de folositoarele ghivece de plastic cu tot cu suportul lor, etichete, carioca pentru CD-uri si multe plicuri cu seminte. Am plantat foarte multe seminte dar toti gradinarii stiu ca sansele ca o samanta pusa in pamant sa nu ajunga floare sunt foarte mari. Asa ca nu risc. In plus am o scuza: am o gradina mare care cere mereu tot mai multe flori. Nu o pot refuza.

Seminte, etichete, ghivece si pamant, inceputul ordinar al unor flori extraordinare

Seminte, etichete, ghivece si pamant, inceputul ordinar al unor flori extraordinare

Nu stiu daca exista lucruri mai placute in viata decat diminetile astea petrecute in compania sperantei.

Am o lista lunga si cele mai multe plante vor ajunge in viitoarea mea gradina insa voi pastra cateva sa imbunatatesc straturile in gradina mea mai veche.

In primul rand am plantat degetel alb si roz. Albul va ramane in gradina mea mai veche dominata de alb si albastru, iar nuantele de roz vor ajunge in gradina noua care va fi dominata de rosu si roz si mov.

O caldarusa, Aquilegia, roz numai buna pentru noua mea gradina

O caldarusa, Aquilegia, roz numai buna pentru noua mea gradina

Inca nu este vreme de plantat nalbe insa am cateva seminte care abia asteapta sfarsitul lui august pentru a isi incepe viata. Am luat semintele astea cu un an in urma dintr-o tufa care crestea salbatic pe marginea drumului. Floarea asta a nimanui de un rosu foarte inchis va fi acum a mea si va avea un loc special in noua gradina. Tin minte nalbele pe
care bunica le avea in gradina si gustul semintelor proaspete ascunse in capsulele aspre, pe care cand eram copil le mancam cu atata placere.

Chiar daca nu este inca vremea nalbelor este cu siguranta cea a caldaruselor.

O splendida caldarusa mov in gradina mea

O splendida caldarusa mov in gradina mea

Caldarusa este una din florile care aduce o nota de delicatete oricarui strat de flori si am nevoie de putina fragilitate in straturile planuite a fi doldora de legume si trandafiri si nalbe. Asa ca semintele abia recoltate din gradina mea veche vor ajunge in cea noua. Culoare nu are importanta pentru ca pana acum nu am avut in gradina decat mov inchis, mov deschis si nuante de roz. Oricat de aventuroasa este aquilegia, copiii ei nu vor ajunge niciodata galbeni si asta este singura culoare pe care vreau sa o evit in noua gradina.

Aquilegia asta grena cu alb este un accident fericit intamplat anul acesta. Am plantat numai flori roz si mov insa una dintre seminte a nascut acesta minunatie

Aquilegia asta grena cu alb este un accident fericit intamplat anul acesta. Am plantat numai flori roz si mov insa una dintre seminte a nascut acesta minunatie

O mica parte din cele 800 de seminte de garoafa turceasca, Dianthus barbatus, sunt plantate in 12 ghivece mici. Este incredibil ca intr-un plic sunt 800 de seminte. Imi imaginez cu lacomie 800 de plante parfumate ca pentru bal, asezate elegant peste tot in gradina. Englezii le zic Sweet William. Nu stiu cine a fost William dar sweet este cu siguranta. Pentru ca asta este singurul mod in care cineva poate sa descrie parfumul acestor flori: dulce, in exces prea dulce. Insa pentru mine floarea asta este obligatorie in noua gradina. Fara ea vara este mai putin inmiresmata. Am cumparat un amestec si abia astept rezultatul acestei loterii.

Am cumparat un plic cu 35 de seminte de lupin, un amestec de culori si le-am plantat in 14 ghivece mici. Sper sa obtin macar 10 plante

Am cumparat un plic cu 35 de seminte de lupin, un amestec de culori si le-am plantat in 14 ghivece mici. Sper sa obtin macar 10 plante

Si tot o loterie sunt lupinii pe care i-am plantat.  Cum in plic sunt seminte de lupini roz si mov si albi sunt foarte multumita.

Lupinii, caldarusele, garoafele turcesti, degeteii si nalbele vor aduce gradinii nu numai culoare si parfum ci si substanta, o blanda succesiune de flori din primavara tarzie in toamna si vor face straturile de flori si legume din noua gradina mai inalte, mai elegante, mai indraznete.

Iubesc si rasfat florile din gradina mea dar, ca orice mama buna, cer foarte mult de la ele.

O lunga lista si o noua gradina

In floare, Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 26/06/2010 at 14:13

Am o vacanta de doua saptamani si planuri mari. Foarte mari. Dar pentru ca nu vreau sa ma abat de la drum, si va rog sa ma credeti sunt usor de distras, am facut o lista.

Am apucat o coala de hartie si un pix si jumatate de ora mai tarziu as mai fi avut nevoie de un nou top de hartie. Da, am multa treaba.

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Allium in gradina care foarte curand va deveni noul meu proiect

Atat de multa incat nu pot face absolut nimic. Nu stiu de unde sa incep.

Gradinaritul pe care il fac in fiecare zi, sau la sfarsit de saptamana este foarte simplu: fac numai ce este cu adevarat urgent. Toate treburile care pot astepta ajung pe lista mentala a vacantei. Numai ca nimeni nu are o vacanta atat de lunga. Iar eu descopar cu jale ca lista pentru vacanta are nevoie de o alta lista. Din pacate pe ea scrie: pentru la anu'.

Asa e viata in gradina, ce nu poti face anul asta la vreme, nu mai poate fi facut decat anul viitor. Natura este neiertatoare si daca anul acesta rosiile nu au iesit nu mai poti face nimic.

Si apoi mai este ceva. As vrea sa mut multe din plantele sadite aiurea de-a lungul timpului insa pentru aceasta treaba acum este prea devreme. Lista, titlu: de facut la toamna-iarna.

Sunt acel gen de gradinar care iubeste lopata si sapa. Sunt foarte departe de idealul meu de fiinta delicata care trece ca o boare prin gradina cu o foarfeca si umple cosuri de flori.

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Tufa de cimbrisor pe care trebuie sa o mut ca sa pot sapa aleile

Cand eu trec prin gradina se vede foarte clar: tarnacopul, lopata si sapa zac obosite abia tragandu-si sufletul. Si le asteapta vremuri si mai grele pentru ca in toamna asta incep o noua gradina.

Veti spune ca cele pe care le am acum sunt suficiente si toti cei ce ma cunosc spun acelasi lucru. Am prieteni gata inarmati cu lanturi si lacate.

Insa eu sunt inainte de orice inconstienta. Am in minte, dar mai presus de toate in inima, o gradina, una care nu imi da pace de ceva vreme. Iar toamna asta este vremea ei. O simt.

Sa ne intelegem, gradina exista acum (si orice om in toate mintile ar lasa lucrurile asa cum sunt acum). Gradina este acum un loc plantat cu cartofi si fasole si capsuni si niste vechi, nepretuite tufe de trandafir pe care le-am mostenit de la batranul gradinar caruia i-am luat locul.

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

Unul dintre batranii trandafiri care, sper din tot sufletul, va supravietui nesabuitei mutari

In plus in ultimii ani am adaugat plantelor pe care el le avea: cimbru, gladiole, o tufa de salvie, narcise, allium, patrunjel si marar, cervil si hrean. Si da, stiu ca voi avea noroc daca voi putea muta hreanul fara consecinte ulterioare.

Ca orice gradinar plantez florile inainte sa am gradina. Iar acum seman o parte din florile care vor ajunge acolo la primavara.

Bucata asta de pamant aproape patrata inconjurata pe doua laturi de un gard de tuia bine intretinut va avea doua banci (ar fi mai corect daca as spune o banca si un scaun) doua alei in cruce la intersectia carora va sta un ochi rotund de apa.

Toate cele patru straturi cu flori vor fi marginite cu Buxus sempervirens tuns scurt. Pe hartie sunt cateva randuri, in gradina insa vor fi saptamani de munca. Aud zornait de lanturi si stiu ca ar trebui sa spun acum clar si raspicat ca este prea mult si sa renunt insa numai cand ma gandesc la gradina asta, vie numai in mintea mea, imi bate inima foarte tare.

O gradina potager undeva in Normandia

In Franta, Gradina, gradina de legume, Gradini, plante, Potager on 14/06/2010 at 13:44

Stiu ca pana acum articolele din acest blog au fost despre gradini extravagante proiectate de arhitecti si designeri, gradini pe care nu ni le putem permite, simandicoase, sclifosite, foarte frumoase dar atat de greu de intretinut. Ca si la oameni, gradinile au nevoie de trecut si suflet. Asa cum nu cred ca banii si un “gust cultivat” sunt de ajuns pentru a crea o gradina refuz sa cred ca cele mai frumoase gradini se gasesc in marile orase.

O gradina potager in Normandia in vara anului trecut

O gradina potager in Normandia in vara anului trecut

Am trecut de multe ori pe langa acest potager din Normadia, Franta, undeva aproape de Mont Saint-Michel. Gradina pare facut de o singura mana, gandit de o singura minte. In fapt in acesta gradina de legume, fructe si flori muncesc 10 gradinari amatori, barbati iesiti la pensie, toti peste 65 de ani. Simti in gradina rabdarea mainilor lor. Liniile perfecte, precizia matematica a distantei dintre salate si cepe si fasole.

Nu este nimic grabit si decorativ de dragul decorului

Nu este nimic grabit si decorativ de dragul decorului

In spatele liniilor precise citesti barbatul ajuns la maturitate care stie ce vrea si are rabdare sa astepte ca acel ceva sa se intample. Nu este nimic grabit si nimic decorativ de dragul decorului. Totul este ritmic, eficient. Precis. Stii ca in fiecare dimineata gradinarul se trezeste la aceeasi ora, aceeasi de 40 de ani, bea o cafea cu lapte si mananca un colt de bagheta cu unt sarat. Inmoaie tartina in cana cu gura larga, ciobita in cateva locuri, o cana din portelan gros ramasa fara toarta, de o culoare incerta cu un desen sters, palid pe care nu il mai poti ghici.

Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip

Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip

Painea o cumpara de la acelasi boulanger de la care cumpara si tatal lui, in pravalia caruia merge la aceeasi ora in aceleasi zile. Brutarul are pregatite pentru el trei baghete albe si o paine fara sare pentru sotie toate mai putin "bronzate" pentru ca stie ca asa ii plac batranului gradinar. De aici trece pe la bar-tabac unde bea o cafea si sporovaieste cu Victor sau Noel despre vreme sau pretul laptelui si il barfesc pe Guy sau Rene care vrea sa cumpere sau sa vanda o bucata de teren sau o vaca.

Potager-ul la sfarsitul lui aprilie anul acesta

Potager-ul la sfarsitul lui aprilie anul acesta

Tot ce face de ani de zile, de cand s-a nascut este acolo in gradina. Gandurile lui au framantat pamantul care este fin ca o plaja de nisip. Cu fiecare gand pamantul a devenit mai fecund, cu fiecare an varietatile de salate si mazare si fasole s-au restrans, iar momentul cand le planteaza si recolteaza este din ce in ce mai bine ales. Cu o economie de gesturi dobandita in timp barbatul intelege plantele si vremea si gradina tot mai bine. Vreau sa ajung ca acest batran gradinar.

Promisiunea gradinilor ce vor veni

In Gradina, gradina de legume, Gradini, Mediu, plante, Potager on 13/06/2010 at 13:41

Inceputul lui iunie este in fiecare an o mare surpriza. Gradina este inca un spatiu inceput si neterminat, randurile de cartofi inca sarace in frunze si asteptand flori, mararul numai cativa centimetri in inaltime, labartat, fragil, in care nu ghicesti tulpina inalta, eleganta, albastru-verzuie ce va veni. In copaci ciresele atarna verzi si marunte, corcoduse inghesuite in ciorchini insa fara placerea acra a unei corcoduse necoapte.

Promisiunea dulcetii ce va veni

Promisiunea dulcetii ce va veni

Gradina de legume asteapta companie. Este nevorbita. Langa randurile de rosii si ceapa, vara arde gratarul si se raceste vinul. Pana atunci brocoliul trebuie sa ma cresca.

Anul acesta am decis sa demarez cateva experimente. Primul este sa cresc anghinare. Stiu, stiu, trebuie sa astept cativa ani (2-3) pana voi putea manca bobocii, aratand ca niste fructe preistorice, dragoni cu solzi verzi si gust divin. Tot anul acesta am plantat pentru prima oara brocoli.

O mica planta de ardei iute se pregateste pentru flori si fructe

O mica planta de ardei iute se pregateste pentru flori si fructe

 Dar cele mai interesante experimente pentru mine sunt: busuioc pe care l-am plantat pentru prima data in gradina (pana acum locul lui era pe pervazul din bucatarie) si bob sau fasole fava.

Busuiocul este "Sweet Genovese" pe care il folosesc de 3 ani la pastele cu sos de rosii si crevetii in sos picant. Este foarte parfumat si are frunzele mari si lucioase cu un gust delicios.

Semintele de busuioc "Sweet Genovese" au rasarit greu dar vor ajunge plante inalte pline de frunze lucioase si parfumate

Semintele de busuioc "Sweet Genovese" au rasarit greu dar vor ajunge plante inalte pline de frunze lucioase si parfumate

Bobul sau fasolea fava este o descoperire pe care am facut-o intr-un restaurant libanez din Paris sub forma ei verde, proaspata intr-o salata pe care vreau sa o fac la prima mea recolta din anul acesta. Salata era foarte simpla: fasolea este curatata, oparita, si curatata de pielita care inconjoara boabele verzi, bucatele mici de telemea, menta proaspata tocata marunt, totul amestecat cu cateva linguri de vinegreta facuta din zeama de lamaie si ulei de masline extravirgin.

Acum in gradina mea cresc 10 plante de bob sau fasole fava pline de flori

Acum in gradina mea cresc 10 plante de bob sau fasole fava pline de flori

O alta mancare de bob care m-a determinat sa caut semintele si sa le plantez anul acesta in gradina a venit din regiunea Puglia, Italia. De data asta fasolea este uscata si dupa ce este fiarta are aparenta fasolei noastre batute si un gust divin.

Voi continua sa plantez tot felul de seminte. Nu ma intereseaza sa raman la 1-2 sortimente de rosii, salata, ardei, varza, ceapa. Vreau sa experimentez. Sa ma bucur de plante, de descoperirea de noi gusturi si culori. Anul asta am plantat clasicele rosii "Inima de bou" si "Lemon Boy"  - o rosie de un galben stralucitor, foarte dulce, carnoasa, superba. Am mai incercat "Inima de bou" si niciodata nu m-a tradat. Asa ca am o varianta sigura si o mica aventura cu ochiosul "Lemon Boy".

Generozitatea ei, lacomia mea

In floare, Flori, Gradina, Gradini on 11/06/2010 at 13:30

Bujorul “Shirley Temple” este si anul asta plin de flori. Urmaresc tufa de la inceputul primaverii cu ranjetul celui ce stie ca in curand voi primi o rasplata nemeritata.

Tufa mea de bujori “Shirley Temple” in asteptarea bobocilor

Tufa mea de bujori “Shirley Temple” in asteptarea bobocilor

Frunzele lucioase de smarald se inmultesc, se alungesc si curand, la capatul tijelor apar perle verzi, promisiunea viitoarelor flori.

Bobocii de smarald si rubin si fildes gata sa explodeze. Asteptarea mea se va termina curand!

Bobocii de smarald si rubin si fildes gata sa explodeze. Asteptarea mea se va termina curand!

Nu am reusit sa prind niciodata momentul in care perlele devin margele mari ca cele din mataniile islamice si nici atunci cand smaltul lor de smarald plesneste sa dezvaluie marginile de rubin si apoi albul murdar al petalelor.

Atat de aproape de buchetul de petale pe care il vreau de la splendidul bujor

Atat de aproape de buchetul de petale pe care il vreau de la splendidul bujor

Acum incepe atacul furnicilor. Mierea dulce a florilor, pe care nu o vad dar pe care o pot adulmeca, le atrage ca un magnet.

Armata de furnici invadeaza zapada petalelor in cautarea secretului dulce din miezul lor

Armata de furnici invadeaza zapada petalelor in cautarea secretului dulce din miezul lor

Gata! Inarmata cu glastra de sticla si foarfecele ascutite imi masor victimele din ochi.

Nu am nici un regret, nu ma voi uita la tufa ciopartita cu parere de rau

Nu am nici un regret, nu ma voi uita la tufa ciopartita cu parere de rau

Aleg florile cu grija, masor din ochi lungime tijelor si rand pe rand le asez in glastra. Tai pana cand nu mai pot indesa nici o floare prin gura stramta a vasului. Glastra arata opulent. Stiu ca sunt prea multe, stiu ca o voce irationala imi spune sa continui sa culeg.

Nu este vina mea, m-am oprit atunci cand ratiunea si-a amintit sa-mi faca o vizita

Nu este vina mea, m-am oprit atunci cand ratiunea si-a amintit sa-mi faca o vizita

Pampoanele astea rasfoite sunt premiul pe care il primesc in fiecare an. Un premiu nemeritat. Nu pot justifica lacomia cu care retez tijele si le adun ca un avar in glastra de sticla. In preajma parfumului lor discret sunt mereu rusinata.

Le voi tine aproape de mine pana cand nu va mai ramane nici o petala. Voi trage in piept si ultima picatura de parfum

Le voi tine aproape de mine pana cand nu va mai ramane nici o petala. Voi trage in piept si ultima picatura de parfum

Va rog sa nu ma judecati. Sunteti in egala masura vinovati pentru ca acum le impart cu voi.

Tuturor complicilor mei, cu drag

Tuturor complicilor mei, cu drag

Cochetarie frantuzeasca si aroganta imperiala à l'anglaise

In Franta, Gradina, Gradini, Stiluri de gradini on 10/06/2010 at 14:11

Din cand in cand in fata castelului se opreste cate o masina. Din ea sar veseli englezi, francezi, italieni cu aparate de fotografiat atarnate de gat si cu un bronz proaspat pe fete.

Château Palmer - Margaux, regiunea Medoc, Franta in vara anului trecut

Château Palmer - Margaux, regiunea Medoc, Franta in vara anului trecut

Se indeparteaza de castel, il masoara din ochi si apoi il trag in poza. Dar nici unul dintre ei nu se opreste la o singura poza. Traverseaza strada si odata ce superbul castel dispare din campul vizual, gradina din fata lui devine subiectul fotografiilor.

O turista fotografiind gradina castelului prin gardul de fier

O turista fotografiind gradina castelului prin gardul de fier

De cele mai multe ori ne apropiem de marile cladiri crezand ca vom descoperi ceva dincolo de impunatoarele fatade sau de draperiile grele din ferestre, sau, ca in cazul castelului, dincolo de obloanele albastre de lemn. Este pura curiozitate. La Château Palmer cautand secretele din interior descoperim splendoarea din exterior.

Gradina din fata castelului Palmer simetrica si linistita

Gradina din fata castelului Palmer simetrica si linistita

Da, nu vreau sa vorbesc despre renumitul vin facut la Château Palmer – Margaux. Un vin de colectie pentru care multi platesc bani grei. Vreau sa vorbesc despre gradina din fata castelului.  

Este miezul verii si al zilei, totul in jur este fierbinte iar piatra cladirilor si pavajele luceste orbitor. Intr-un fel pe care nu il pot explica gradina asta pare racoroasa.

Asa cum te astepti gradina are un aer desuet cu tot sarmul vremurilor de demult. Iarba este tunsa scurt, iar intreaga gradina este o miniatura a marilor parcuri franceze: simetrica si perfect coafata. De o parte si de alta a impunatoarei intrari in castel pazesc doua fiinte bizare taiate in crengi si frunze. Caini, pisici, maimute? Cine stie.

Este o gradina verde, cocheta si discreta

Este o gradina verde, cocheta si discreta

Pentru un castel, gradina este modesta si discreta. Nu sunt prea multe culori, gradina este predominant verde. Chiar daca paleta de culori este foarte restransa, verdele este exuberant. Tufe de un verde inchis, alaturi de tufe de un verde deschis, alaturi de tufe de lavanda cu verdele lor de o nuanta pe care nu o pot descrie dar pe care numai lavanda o poate avea. Am gasit: tufele de lavanda de un verde-lavanda. Cocheta gradina vorbeste despre averi si mandrie, despre bun si prost gust in acelasi timp. Istoria franco-engleza este evidenta: cochetarie frantuzeasca si aroganta imperiala à l'anglaise. 

Lumea din gradina mea

In Flori, Gradina, gradina de legume, Gradini on 05/06/2010 at 13:31

Trecand incet pe langa fiecare floare intr-o dimineata calda de vara cu o cana de cafea cu lapte in mana: asta este dupa mine dimineata ideala. Nu imi pasa de ce va urma (calatoria pana la serviciu, stresul de la serviciu, orele lungi de munca, grijile mari si mici ale zilei). Tot ce conteaza este gradina. Tot ce conteaza sunt eu. Momentele astea de intimidate ma fac fericita.

Flori, fructe si frunze superbe - ce iti mai poti dori de la o planta?

Flori, fructe si frunze superbe - ce iti mai poti dori de la o planta?

Diminetile astea de inceput de vara sunt perfecte, iar sambata si duminica sunt adevarate cadouri. De ce? Ma trezesc cand vreau, da!, cand vreau si imi fac o cafea (in fapt imi fac un ibric de cafea). Atat. Nu vreau nici un fel de mic dejun. Peste cafeaua fierbinte torn lapte rece din frigider. Sambata si duminica am nevoie de jumatate de cana de cafea si jumatate lapte fara zahar. Cafeaua vine cu mine in gradina si ramane cu mine toata ziua. O foarte lunga cafea cu lapte care ma urmeaza ziua intreaga ca un caine credincios.

Cafeaua mea si stropitoarea gata de treaba, sfoara pentru legat trandafirii si un crin de toamna, drag mie, ciupit de melcii invidiosi

Cafeaua mea si stropitoarea gata de treaba, sfoara pentru legat trandafirii si un crin de toamna, drag mie, ciupit de melcii invidiosi

Inspectia de sfarsit de saptamana are un scop precis: sa ma faca fericita. Sunt foarte egoista. Aici nu plantele, oricat de frumoase si generoase ar fi sunt subiectul. Subiectul sunt eu. Trec prin fata florilor, inspectez ghivecele si incet, fara nici un fel de efort sau suparare, indrept lucrurile. Trandafirii grei de boboci aplecati catre pamant sunt legati si indreptati. Nu pentru ca au nevoie ci pentru ca atunci cand vor inflori vreau sa le vad fetele.

Mararul a rasarit, arata foarte bine dar are nevoie de apa

Mararul a rasarit, arata foarte bine dar are nevoie de apa

Ghiveciul cel mare si urat de plastic negru in care am plantat marar este parca mai putin urat acum. Stropesc mararul nu pentru ca micile plante au nevoie de apa ci pentru ca am inceput sa simt aerul fierbinte iar apa rece imi racoreste fata.

Floare de arpagic verde. Mai tarziu omleta mea va avea un gust delicat de ceapa verde

Floare de arpagic verde. Mai tarziu omleta mea va avea un gust delicat de ceapa verde

Nu sunt in gradina numai pentru placeri estetice. E vremea ierburilor aromatice, iar dimineata asta lenesa si lunga se va termina cu o omleta. Asta este singurul pranz care poate urma dupa vizita de sfarsit de saptamana. Putin marar, arpagic verde,- frunze si flori, patrunje, toate vor ajunge marunt tocate in omleta mea. Salata verde este cumparata din piata. Salata mea este inca prea mica. Un pranz tihnit pe care, da, il voi petrece tot in gradina. Va las, gradina ma asteapta.

In dulcele stil japonez

In Anglia, Chelsea Flower Show, Design, Expozitii florale, Flori, Gradina on 03/06/2010 at 13:55

Tōfuku-ji este un templu budist in Kyoto, Japonia. In anii '30 Mirei Shigemori a creat aici o gradina care a devenit referinta pentru toti cei ce proiecteaza gradini. Gradina de licheni a lui Shigemori a revolutionat gradinile japoneze si nu numai. Am vazut nenumarate copii si interpretari ale gradinii arhitectului japonez iar Robert Myers a venit cu propria sa interpretare anul acesta la Chelsea in gradina  The Cancer Research UK.

Tufele de Buxus sempervirens amintesc de faimoasa gradina Tōfuku-ji

Tufele de Buxus sempervirens amintesc de faimoasa gradina Tōfuku-ji

Cuburile in trepte ale tufelor de Buxus sempervirens amintesc de faimoasa gradina japoneza. Intre ele Robert Myers a plantat stanjenei Iris sibirica "Tropic Night" (planta pe care mai toti designerii de anul acesta de la Chelsea Flower Show au folosit-o) si superbul bujor "Jan van Leeuwen".

Un joc de lumini si umbre cu un pavilion metalic la capatul aleii serpuitoare

Un joc de lumini si umbre cu un pavilion metalic la capatul aleii serpuitoare

Gradina este taiata de o alee din granit care arata foarte nefinisata la inceput iar pe masura ce progreseaza devine din ce in ce mai finisata, mai lina, mai lucioasa.

Aleea de granit este o metafora incepe nefinisat si se termina lin. Toate tragediile, dramele sau melodramele se termina asa

Aleea de granit este o metafora incepe nefinisat si se termina lin. Toate tragediile, dramele sau melodramele se termina asa

The Cancer Research UK Garden este plantata cu mesteceni (obsesia designerilor de la Chelsea Flower Show in ultimii ani). Scoarta lor alba se armonizeaza cu tulpinile inalte ale Digitalis "Saltwood Summer".

Mesteacan "Jacquemontii" si flori de digitalis "Saltwood Summer"

Mesteacan "Jacquemontii" si flori de digitalis "Saltwood Summer"

Gradina lui Myers functioneaza pentru ca toate culorile intensifica verdele frunzisului iar jocul de umbra si lumina creeaza  o atmosfera de calm si relaxare. Apa din bazinele rotunde, cu suprafata abia tremurand are si ea acelasi efect. Liniste si pace ca intr-o gradina japoneza. Designerul englez a inteles foarte bine ce a facut in anii '30 Mirei Shigemori la Tōfuku-ji.

Pavilionul filtreaza lumina si asigura umbra atat de necesara vara

Pavilionul filtreaza lumina si asigura umbra atat de necesara vara

Pe viata si pe moarte

In Design, floare, Flori, Gradina, Gradini, Stiluri de gradini on 26/05/2010 at 08:12

Gradina nu este un simplu spatiu controlat si planificat in cele mai mici detalii ci, pentru unii dintre noi, este un spatiu pe care gradinarul in viseaza desavarsit si care ramane imperfect in ciuda tuturor incercarilor.

Un gradinar amator planteaza fasole verde si sfecla (Franta)

Un gradinar amator planteaza fasole verde si sfecla (Franta)

Gradina este locul in care se poarta o permanenta lupta intre gradinar si plantele pe care le ingrijeste, o lupta intre dorinta plantei si vointa gradinarului. Asta este paradoxul: in ciuda aparentelor nu este nimic natural in gradini.

The Foreign and Colonial Investments' Garden la Chelsea Flower Show 2009

The Foreign and Colonial Investments' Garden la Chelsea Flower Show 2009

Designul modern, chiar si atunci cand isi propune sa fie natural, salbatic este, in cele din urma, un exercitiu de dominatie. Din fericire de cele mai multe ori invingatoare sunt plantele. Chiar daca nu imediat plantele au rabdare. In final dupa 20, 30, 100 de ani orice gradina va arata asa cum plantele decid sa arate. Nimeni nu poate sta in calea naturii.

Dar entuziasmul gradinarilor nu poate fi oprit. Aroganti gandesc gradini pe care niciodata nu vor putea sa le realizeze sau stapaneasca. Ne imaginam ca putem invinge cancerul cand un tufis va iesi intotdeauna invingator? Si asta pentru ca nu intelegem natura dar avem trufia sa credem ca o putem controla. In fine toate gradinile oricat de intelectuale si estetice ar fi ele englezesti, japoneze sau suedeze sufera de aceeasi boala: vin din nevoia noastra de a arata cine este mai tare.

The Cancer Research UK Garden la Chelsea Flower Show 2009

The Cancer Research UK Garden la Chelsea Flower Show 2009

Franta este obsedata de aparente. Micutele sate si orase din Normandia sunt pline de flori iar gradinile pe care le poti zari dincolo de garduri sunt de cele mai multe ori imaculate.

Gradinile franceze ca si mancare frantuzeasca sunt mult mai mult decat ce sunt. Ele arata clar pozitia sociala a proprietarului sau aspiratiile sale, forta lui financiara.

Exista insa un tip de gradina care prin natura ei este democrata: potager-ul. Potagerul este o gradina de legume, flori si fructe care aspira sa fie Villandrie. Dar despre superbul potager mai multe in curand.

Departe de lumea dezlantuita

In Flori, Gradina, Gradini, plante on 12/05/2010 at 00:21

Lumea agitata si plina de stres se opreste la poarta gradinii mele. In spatele florilor si a copacilor necazurile si problemele nu ma gasesc.

Gradina este singurul spatiu care ma iarta si mangaie de fiecare data cand lumea de dincolo de poarta de metal devine insuportabila. Gradina ideala este plina de flori, are un copac si multa iarba.

Un colt intim plin de flori unde sa poti citi o carte

De multa vreme am in minte lista cu florile care vor fi in gradina asta ideala. O parte din ele sunt plantate in gradina mea de acum.

Asadar pe lista se afla trandafiri cataratori “Iceberg” si “Rumbler Rector”, iasomie, lavanda, maci orientali, lacramioare, rozmarin, capsuni, lalele, clematide. Ce nu am acum in gradina si trebuie sa fie in gradina ideala?

Meri, ciresi, visini, fragi, garduri vii pitice si inalte taiate foarte drept dupa moda frantuzeasca, ierburi care sa cante in vant, gladiole, dalii , crizanteme, stanjenei.

Un spatiu perfect pentru meditatie in Medoc, Franta

Cum arata gradina ta ideala?